Oh, Luna
Cerul încă nu se luminase, dar în camera mică, cineva aprinsese lumina și își începuse activitățile unei noi zile. Tânărul înalt din pat se rostogoli înainte de a se întoarce când nu găsi lângă el persoana pe care o ținuse în brațe toată noaptea. Ochii gri-verzui erau încă cârpiți de somn. Peretele de sticlă care separa dormitorul de living avea draperiile trase ca să nu lase lumina să-l deranjeze pe cel care mai dormea. Sunetele și mirosurile aromate din bucătărie l-au făcut pe tânăr să se trezească și să se uite la telefon ca să vadă cât este ceasul: era 4.30.
Dean căscă. Dormise bine și se simțea confortabil. Azi, el și Pharm se duceau la templu să ofere pomană și să facă merite pentru Anul Nou. Ieri fuseseră să cumpere cele necesare. Când s-au întors la apartament, Dean și-a dat seama că noaptea Anului Nou va fi zgomotoasă cu focuri de artificii și bubuituri și a decis să rămână peste noapte. Bineînțeles, mama lui Pharm care își sunase fiul, fusese de acord cu acest plan.
Tânărul înalt se ridică din pat. Voia măcar să o ajute pe cealaltă persoană să facă ceva, pentru că făcea mâncare pentru ei. Abia ieși din dormitor, și mirosul plăcut îi făcu foame.
– Ce ai gătit? Aplecându-se spre Pharm când îl întrebă, îl făcu pe acesta să tresară și să scoată un țipăt.
– Phi Dean, de ce te-ai trezit? Băiatul se întoarse apoi să ia o ceașcă de cafea și să toarne niște apă fierbinte care fierbea într-o cană electrică.
– Vreau să te ajut, pot să fac ceva? Se uită în jur și văzu că Nong deja făcuse multe lucruri. Nu știa la ce oră s-a trezit.
– Am făcut chilli și hamburger tofu chaom. Acum fac o gustare thawpaeb khrab*. Arătă spre mâncarea de pe masă.
(NT*thawpaeb : pastă de fasole dulce într-o bilă de orez lipicios, fiartă și apoi dată prin cocos ras și presărată cu zahăr și semințe de susan deasupra.)
– Hamburger Tofu Chaom? se încruntă Dean la numele ciudat al mâncării.
Pharm râse. E ca un hamburger normal, khrab, doar puțin modificat. Am făcut și partea lui Dean. Așteaptă până când e gata orezul, spuse tânărul în timp ce lua făina de orez glutinos care era pusă deoparte și puse niște suc din frunze de pandan, transformându-l într-un aluat de culoare verde deschis.
– Vino, te voi ajuta. Tânărul înalt puse jos cana de cafea și apoi își spălă mâinile. Se uită la celelalte trei bucăți de aluat pe care Nong le preparase cu grijă.
– E mov de la floarea de mazăre, galben de la dovleac, portocaliu de la morcovi, explică Pharm în timp ce cealaltă persoană îl privea cu drag.
– Frământă ca sa colorezi aluatul. Mâinile mari erau foarte puternice. Nu i-a luat mult să frământe aluatul care curând se transformă în mov deschis.
Când îl văzu pe Phi Dean că face ce poate, Pharm s-a întors ca să se ocupe de semințele prăjite de susan și să pregătească chiflele cu fasole mung ca să le pună la abur. Tânărul puse fasolea cu cocosul ras și presără sare deasupra. Semințele de susan erau amestecate cu zahărul, și puse deoparte pentru a decora la sfârșit.
Încălzi apa până la fierbere și apoi puse aluatul în apa clocotind așteptând o vreme, până când erau gata.
– Modeleaz-o în formă de bilă și apoi turtește-o. Profesorul își învăță elevul care era forate concentrat.
– Pune-o în cratiță. Când aluatul este gata, se va ridica la suprafață.
Bilele de aluat turtit fuseră puse treptat în cratiță până plutiră, fiind apoi scufundate în apă rece ca să se răcească. Apoi sunt scurse de apă și umplute cu pastă de fasole și date prin cocos ras pentru a nu se lipi între ele.
– Vom întinde aluatul întâi și apoi vom pune umplutura de fasole. Împăturește aluatul și apasă pe margini ușor ca o gălușcă. Apoi presară cocosul și semințele de susan. Apoi vom avea desertul delicios, thawpaeb.
Dean îl ascultă pe Nong, căruia în mod clar îi făcea plăcere să-l învețe. Dar când se uită la fasolea din fața lui, îi apărură în minte amintirile legate de ziua când s-au întălnit, până când nu s-a mai putut abține să nu râdă.
– Huh, ce s-a întâmplat? Pharm își ridică privirea confuz. Luă o frunză de banană să înfășoare desertul complet.
– Fasolea… Dean nu se putea opri din râs. Pharm se opri din ce făcea și se gândi. Apoi se făcu roșu în obraji de timiditate.
– Phi Deannnnn!! Nu râde. Atunci chiar am fost șocat. Se bosumflă băiatul.
Apoi gândurile lui Dean se întoarseră la perioada când s-au întâlnit prima dată. Ieri, când făceau cumpărături împreună, râdeau și se țineau de mână, fără cea mai mică idee că va fi șocat, nici măcar când erau în mașină! Era incredibil că acum erau atât de apropiați și că Pharm nu mai fugea din nou.
Bosumflat pe iubitul lui obraznic, Pharm continuă să facă desertul așa cum îl învățase și curând, începu și el să râdă. Băiatul se bosumflă din nou în timp ce împăturea câteva bucăți de snacksuri. Le puse separat în cutii diferite, ca să le ofere pomană și să ducă acasă la Dean. Mai puse deoparte și pentru el.
– Îmi pare rău. spuse din nou Dean, sprijinindu-se de umerii lui. După ce au terminat totul, mâinile lor erau lipicioase și au fost nevoiți să se înghesuie unul în altul ca să-și spele mâinile la chiuvetă
– Lui Phi Dean îi place să mă tachineze, se plânse Pharm.
Tânărul ridică din umeri în timp ce-și spăla mâinile.
– Cineva a spus că… îmi place să tachinez pe cei de care îmi place.
Persoana de care-i plăcea s-a oprit o clipă. Afirmația frumoasă l-a făcut pe Pharm incapabil să facă altceva în afară de a-și freca mâinile cu săpun până când erau pline de spumă. Dean zâmbi ușor și-și trase mâinile să-l ajute să se spele.
– Dar pentru cei pe care îi iubește Phi, încă își exprimă sentimentele, na.
Afirmația îl făcu pe ascultător să scuture din cap. Pharm se uită la mâinile sale care acum erau cuprinse de o mână mare. Degetele lungi și puternice ale lui Dean îi mângâiau ușor degetele unul câte unul, centimetru cu centimetru, îndepărtând tot aluatul de pe ele.
Pharm își ținu buzele strânse. Atingerea delicată a mâinilor îi făcea inima să tresalte. Cu cât îl atingea mai mult, cu atât îl furnicau mâinile, dar erau ținute strâns. Băiatul deveni neliniștit, jenat pentru că se simțea ciudat.
– Ph.. Phi Dean așteaptă, eu doar mă spăl… Își ridică privirea întrebându-și iubitul. Dar asta îl făcu să-și dea seama că a făcut o greșeală. Cu cât contactul vizual era mai intens, cu atât mai ciudată devenea atingerea mâinilor.
Băiatul era distras, inima lui dansând. Se ura pentru felul în care sângele i se urca în obraji de câte ori erau aproape. Obrajii lui ardeau de parcă fața îi luase foc. Două persoane s-au uitat una la cealaltă, iar fața lui Dean coborî încet.
– Phi… spuse Pharm cu vocea tremurândă.
Un sărut fierbinte se opri pe buzele uscate. Când a simțit cum și-a lins buzele, s-a intimidat, făcând persoana care s-a uitat la el să devină nerăbdătoare și apoi îl sărută din nou.
– Ummhh…
Băiatul gemu ușor și-și închise ochii. Când fu atacat de vârful limbii, își deschise buzele și- l primi răspunzând sărutului. Limba lui exploră, moale, umedă și suculentă. Gemetele îl făcură să se simtă jenat. Respirația fierbinte îi încinse obrajii, făcând ca atingerile să devină din ce în ce mai fierbinți.
Lui Pharm îi plac săruturile lui Dean. Și Dean era în egală măsură de fascinat de săruturile lui Nong.
Mâinile care se țineau strâns începură să se miște. Degetele lungi ale lui Dean îi mângâiau încheieturile și își mișcă degetul mijlociu în palma lui. Mișcările repetate făceau ca bulele de săpun să fie alunecoase, stimulând întregul corp și făcând-l să simtă tot felul de lucruri.
Implorând, rugând, de parcă trupurile lor se împleteau unul cu celălalt.
– Phi… Phi… Parm își întoarse fața și-l rugă în mod repetat. Întregul corp îi tremura și simțea că nu mai poate suporta.
Iubitul obraznic nu avea de gând să-l lase așa de ușor. Îl sărută din nou, dar de data asta își desfăcu mâna și își clăti mâinile lui și pe ale lui Nong. Apoi se întoarse să-l tragă mai aproape.
Pharm respira greu. Cele două brațe se încrucișară să-i cuprindă mâna celuilalt, ținându-l strâns când îi invadă limba fierbinte.
De ce acum sărutul se simte așa…
– Ahh… tresări băiatul, întorcându-se și deschizând ochii când coapsa lui Dean se așeză între picioarele lui și se mișcă.
Nu, e mai mult decât doar niște mâini.
– Phi Dean, Phi Dean, strigă Pharm. Trebuie să mergem să facem merite…ahh., spuse cu o voce tremurândă, urmată de o exclamație când simți că ceva sub stomac se ridică. Pharm se cuibări instinctiv în fața celeilalte persoane și îngheță, neîndrăznind să se miște pentru că-i era teamă că nu se va putea abține.
Dean se uită spre tavan. Regreta că fusese prost că l-a împins pe băiatul din brațele sale să facă asta la momentul nepotrivit, dar ținându-l încă strâns pe Nong. După o vreme se putu calma și-l bătu pe umăr ușor.
– Du-te la baie, du-te…
După ce a fost eliberat, Pharm s-a grăbit spre baie și a trântit ușa. Cel mai mare se simțea rău pentru că l-a hărțuit în mijlocul bucătăriei. Dean se uită împrejur și se întoarse să oprească robinetul chiuvetei și-și spăla fața viguros.
Aproape că-și ceruse recompensa de la Nong.
Micul lor dejun înainte de a merge la templu a fost Hamburger Tofu Chaom și salată de legume proaspete. Pharm a refuzat să iasă din baie până când Dean a fost nevoit să bată la ușă ca să iasă să mănânce, altfel vor întârzia.
– Am mâncat mâncarea fratelui meu și mi-e dor de ea. Așa că am făcut și eu. Dar am amestecat-o cu puțin Chaom. Când vorbea despre mâncare, nu era deloc timid.
– Am folosit carne tocată, am adăugat un pic de făină, și le-am amestecat cu tofu japonez. Nu am folosit ceapă, dar am înlocuit-o cu tamarind, că este delicios.
Carnea tocană de culoare cafenie cu sosul de pătrunjel era delicată și parfumată. Dean era surprins că a ales să facă acest fel de mâncare cu arome sănătoase și delicioase. Era ușor de mâncat. Cât despre thawpaeb, l-a mâncat și nu a fost prea dulce.
Tânărul își tăie o bucată să o guste. Apoi mâncă jumătate de bucată, în timp ce Nong se uita la el răbdător.
– Delicios! era un meniu pentru copii, dar foarte ușor de făcut.
Pharm zâmbi și începu să mănânce. Atmosfera caldă din dimineața Anului Nou începu cu un zâmbet pentru fiecare.
Aproape de zorii zilei, templul era plin de oameni care stăteau la rând în spatele unei mese care era pusă pentru lucruri când veneau preoții să ia pomana.
– Când eram copil, tata obișnuia să mă ia cu el mereu să dăm de pomană , spuse Pharm în timp ce scoteau lucrurile din geantă. Aranjă mâncărurile pe care le adusese de acasă. Pe chip îi apăru un zâmbet gândindu-se la tatăl cu care nu mai vorbise de multă vreme.
– La vremea aceea, eu și fratele meu eram treziți devreme de mama ca să o ajutăm la gătit, încă de atunci când capul meu nu ajungea până la marginea mesei. Acesta era motivul care l-a făcut să se obișnuiască cu bucătăria.
– Cum a fost copilăria lui Phi Dean?
Dean dădu din cap – Când eram mic obișnuiam să o însoțesc pe bunica mea.
Se gândi la zilele când implora să meargă la templu în fiecare zi.
– Dar cum era tatăl tău? Dean își aminti că Pharm îi spusese că-și pierduse tatăl când era mic. În mod surprinzător, Pharm vorbea despre el.
– Um, foarte bun, foarte vesel. Își iubea foarte mult familia, îi zâmbi lui Phi Dean.
– Aș spune că avea caracterul ca al lui Phi Dean.
Dean ridică din sprâncene. Ți se pare că sunt amabil și că-mi iubesc familia? Se simți ciudat pentru că Don și Ai Win adeseori îl luau peste picior spunându-i că nu era bun cu prietenii lui.
– Înseamnă că ești bun cu mine. Nu altceva. Pharm scutură din cap și-l contrazise până deveni confuz.
– Vreau să spun, în general. Când tata se ridica în picioare îți dădea sentimentul de .. hmm … calm, genul acela de sentiment.
Începu să-i spună despre familia sa fără să știe că ascultătorul zâmbea când vorbea despre ea.
– Știu că am și un bunic. Și-mi amintesc că este un unchi dar nu ne-am mai văzut de multă vreme. O să ne întâlnim când vine mama în Thailanda.
Era încântat să vadă familia tatălui său. Mâna mare se ridică să-i mângâie părul cu blândețe. Și apoi încuviință din cap să-i facă semn când văzu un călugăr apropiindu-se.
Pomana oferită în dimineața de Anul Nou era simplă. Chiar dacă nu spunea nimic, amândoi erau dornici să dea pomana lui Korn și In, și familiei lui Pharm care locuia departe.
Trecură mulți călugări până când unul zăbovi, uitându-se la amândoi când dădeau mâncarea, până la ultimul bol. Pharm își ridică mâinile și se înclină.
– Păi, asta-i tot. Când dădea pomana era foarte încrezător.
Călugărul se uită la cei doi o clipă și apoi zâmbi, vorbindu-le blând.
– Două persoane care dau pomană, nu uitați și să turnați apa în timpul ceremoniei.
Cei doi se uitară unul la celălalt. Cu toate astea, deja erau deciși să facă asta. Își ridicară mâinile să aducă respect. După ce au trecut toți călugării, Dean și Pharm au ajutat la strângerea gunoiului. Apoi s-au dus să aducă omagii călugărilor din templu și s-au apropiat de călugărul care pregătea ceremonia apei. Pharm clipi când văzu că era același călugăr care-i salutase înainte.
Luang Phor Praphan a acceptat pomana călugărului, toți erau calmi dar, înainte de a se duce înapoi, le-a spus ceva să-i pună pe gânduri.
-Tăria și încrederea vă va ajuta să depășiți problemele. Lucrurile vor avea și rezultate bune, și rele. Iertarea este importantă. Să nu uitați.
Dean strânse pumnul. Își miji ochii și se înclină. Apoi turnă apa ceremonială. Amândoi nu au discutat despre asta, nici nu au avut curaj să menționeze asta.
Sedanul negru ieși din templu foarte târziu. Pharm se uita pe geam și se gândea la cuvintele călugărului.
Iertare pentru ce? Nici măcar nu știa dacă Intouch va fi supărat pe cineva sau cine va fi supărat pe Intouch. Ce să facă?
În timp ce Dean asculta și aproba din cap, ca și cum înțelegea, Pharm ofta încă gândindu-se.
Spunea că l-a visat mult pe Phi Korn, în special în ultimele nopți, chiar și atunci când credea că nu va adormi de teamă să nu aibă coșmaruri ce ar putea fi cauzate de sunetele puternice ale artificiilor de Anul Nou. Din fericire, Dean venea să doarmă cu el, așa că putea să doarmă liniștit fără să viseze.
Băiatul îl privi pe șofer. După ce vorbi cu Dean și decise să continue, a recunoscut că de multe ori când avea coșmaruri apăreau simptomele de hiperventilație care se agravau și îl sufocau, făcându-l pe Dean să fie neliniștit. Ca rezultat, ei au fost nevoiți să negocieze unul cu celălalt cum vor dormi.
Pharm își țuguie buzele… își dorea ca Dean să vină și să-l țină în brațe când dormea. Se simțea cald și confortabil. Dar credea că Phi avea câteva motive ascunse!! Dar nu ar fi bine pentru el să nu se întoarcă acasă. Când discutau în contradictoriu pe această temă, persoana din fața lui se dovedi a fi un ipocrit.
Apoi Pharm a decis să doarmă el acasă la Phi.
Nu mă deranjează. Oyyy, astfel este și mai jenant! Cum să dea ochii cu Del și Phi Don!
Doar gândindu-se la asta și avea dureri de cap. Tânărul întoarse capul și privi atent pe geamul mașinii. Dar priveliștea nefamiliară îl făcu să ridice sprâncenele cu suspiciune.
– Hei, Phi Dean, unde mergem? Pharm era puțin confuz pentru că drumul pe care o luase Dean acum nu era cel spre apartamentul lui și nu era nici cel spre casa lui Dean.
Dean nu răspunse, ci, în loc de asta se uită la Nong care privi în stânga și în dreapta. Dar după ce mai merse o vreme, Pharm nu se mai uită în jur. Ochii i se făcură mari de uimire și începu să tremure, simțind o tensiune prin tot corpul.
Tânărul încetini și se uită la simptomele iubitului său. Văzu cum mâinile apucară strâns pantalonii și începură să tremure. Dean apăsă imediat frâna și opri pe marginea drumului. Din câte vedea el, simptomele bolii erau destul de grave și era așa cum credea el.
Lui Nong îi era încă frică de trecut.
– Este în regulă, întinse mâna și-i cuprinse mâinile care tremurau.
– Respiră adânc, privește-mă în ochi. Așteptă până când ochii îl priviră.
– Eu….
– Nu te gândi la asta, ok? Dacă nu poți, voi întoarce mașina.
Pharm scutură din cap și-i ținu strâns mâna iubitului. Luase o decizie, așa că nu avea altă opțiune decât să meargă înainte.
– Să mergem.
Poteca către clădirea veche era acoperită de amintiri confuze. El însuși le simțea ca pe ceva familiar, de parcă obișnuia să treacă pe aici.
Din fericire, drumul nu era aglomerat pe aici, ceea ce îl făcea pe Dean să țină în continuare strâns mâna băiatului în timp ce conducea. La puțin timp s-a oprit în fața unei case cu o grădină mare. Acoperișul poleit era unic. Chiar dacă casa începea să îmbătrânească, uitându-te la ea vedeai că era bine întreținută.
Pharm se uită fix la casă cu o privire înfricoșată și începu să respire greu. Cu o mână ținea ferm mâna iubitului său iar cu cealaltă își strângea piciorul până când pantalonii îi erau încrețiți de tot. Tremura de frică din tot corpul.
Dean își scoase centura și se întoarse să vorbească cu Nong al cărui corp era înțepenit.
Încet îndepărtă mâna iubitului său și-i ridică fața spre el, mângâindu-i obrajii cu degetul mare.
– Uită-te la mine.
Pharm își mută încet privirea dinspre casă, spre ochii frumoși. Își ridică mâna și-l ținu de încheietură pe Dean ca pe o ancoră.
– În casa aceasta nu e nimeni care să-ți facă nimic rău, ok?
Ochii lui Pharm tremurau și apoi încuviință.
– Atunci tata … El .. tatăl lui In, el …
– A murit acum mult timp. Se uită la fața lui Nong.
– Dar Phi Anh, sora lui In… Tresări și asta îl făcu pe Pharm să-l strângă mai tare de încheietura mâinii. Încă trăiește, dar a divorțat de soțul ei.
Dean respiră adânc și începu să-i explice. Înainte să mergem s-o vedem, trebuie să-ți spun ceva… Alin, nepoata lui In. Se uită adânc în ochii băiatului care tremura.
– Alin este căsătorită și are trei copii.
– Alin .. căsătorită? Pharm era șocat. Micuța nepoată a lui In, era deja căsătorită? Cât timp trecuse?
– Toți cei trei copii sunt la Universitatea T. Fiul cel mare studiază Management. Al doilea fiu studiază Arhitectura. Și fiica cea mică studiază literatura. Dean simți că mâna pe care o ținea tremura și transpira.
Pharm privi cu ochii mari și inima începu să-i bată nebunește.
– Management, Arhitectură și Literatură. Repetă toate trei facultățile.
– Phi… P’Dean studiază Management. Don este la Arhitectură. Și Del este la Literatură.
– Phi… pe un ton tremurător și răgușit. Cele două mâini strânseră încheietura iubitului său. Asta nu e bine. Îl strigă pe Dean confuz înainte de a-l îmbrățișa. Mâna mare îl mângâie pe spate blând și-i sărută tâmplele.
– Pharm … Alin este mama mea… Phi Anh este bunica mea.
Corpul din brațele sale tremură din nou. Inima lui Pharm bătea cu atâta putere încât Dean o putea simți. Îl împinse ușor pe băiat și-i zâmbi feței palide care îl privea gata să plângă.
– Cine este Pharm?
Ochii lui Parm priviră în ochii lui Dean.
– Pharm… este Pharm.
Pharm înseamnă putere. Pharm era sigur că acest nume i-a fost dat de unchiul său.
Tânărul încuviință. – Azi te voi duce la In, care locuia aici. Dean își luă mâinile de pe obrajii lui Nong, și le duse la pieptul lui, acoperindu-i inima. O s-o întâlnești pe sora mai mare, dar vreau ca tu s-o întâlnești pe bunica, și să i te prezint...Se aplecă spre fruntea lui.
– Ca iubitul meu.
Inima lui Pharm o luă la galop, iar fața lui care fusese palidă se făcu roșie ca focul. Lui Dean îi plăcea să-l tachineze până se simțea jenat dar astfel de reacții îi aduceau liniște sufletească.
– Phi Dean, sunt confuz.
– De ce?
– Nu știu ce mă emoționează mai mult, că o voi întâlni pe Phi Anh sau că o voi întâlni pe bunica.
Dean chicoti. Îi dădu un sărut apăsat pe frunte lui Nong, apoi zâmbi larg, Ok, ești pregătit?
Simți teamă pentru o clipă. Pharm se calmă și apoi zâmbi înainte de a încuviința.
– Da.
Apoi sedanul negru se mișcă spre poartă.
Fiecare pas mai aproape de casă le trezea amintiri din ce în ce mai clare. Dean îl luă pe Nong, care pășea încet de parcă căuta ceva nelalocul lui în acea casă, de care fuseseră despărțiți multă vreme. Pharm întinse mâna și atinse pereții de culoare verde închis. Își trecu degetele peste husa de pe pian, apoi se opri, uitându-se la ușile rabatabile, care acum erau închise. Ochii lui scânteiau dar se citea și teamă în ei. Ca atunci când cineva era fericit să se ducă acasă dar nu avea siguranța că acea casă era primitoare.
– Ar trebui să fie în bucătărie. Nu am anunțat-o înainte, șopti Dean.
Vocea suna parcă din altfel, tonul era ciudat cumva, dar cineva și-l putea aminti totuși.
– Decorează mai frumos, fiindcă le duc nepoților mei. Acest krathong auriu este preferatul lui Del.
Bunica, stăpâna casei, îi ordona menajerei care era foarte tânără. Azi, atât stăpâna cât și menajera erau în bucătărie încă dinainte de a se lumina de ziuă pentru a pregăti mâncarea pe care o vor da de pomană. Apoi s-au întors ca să aranjeze restul alimentelor în cutii ca să le poată oferi.
– Orezul l-am pus aici. Menajera aranjă orezul alb într-o cutie de plastic, și se întoarse să pună cu lingura garniturile într-un recipient separat.
– Oh, asta …. tăcu o clipă. Este pentru iubitul lui Dean…
Iubitul nepotului care ținea strâns o mână mare, se opri la câțiva pași. Erau pe punctul de a se întâlni.
– Du-te. Dean îi atinse mâna ușor. fă ce vrei tu să faci. Te voi aștepta aici.
Pharm încuviință și trase aer adânc, apoi dădu drumul la mână încet, îndreptându-se spre bucătărie.
Dacă o va întâlni din nou pe Phi Anh, oare ce va face? Dacă o va întâlni din nou pe Phi Anh, oare ce va spune? Dacă o va întâlni din nou pe Phi Anh, oare ea își va aminti sau nu? Dacă…
– ĂĂĂ, cine? … Menajera îl întrebă pe băiatul necunoscut, dar fu ușurată când îl văzu în spatele lui pe nepotul proprietarei. Bătrâna care împacheta o cutie de plastic își ridică privirea la auzul vocii acesteia, si totul se opri.
De parcă ar fi găsit o piesă care lipsea din puzzle-ul din trecut.
Antika scăpă din mână cutia de plastic. Două mâini se ridicară, dar tot corpul tremura. Fața pe care o văzuse doar pe ecranul telefonului stătea acum chiar în fața ei. Privi silueta unui tânăr care se uita fix la ea. Chiar dacă nu era la fel de înalt ca fratele ei mai mic, chiar dacă nu avea aceeași față, dar ochii aceia …
Era ceva profund în ei. Cu siguranță spuneau totul.
Multe sentimente o cuprinseră și ochii i se umplură de lacrimi. Cuvintele pe care dorea să le spună, lucrurile pe care dorea să le spună, pe toate le înghiți printre suspine.
Fratele ei. Fratele ei drag.
– Eu… In … suspină. Bătrâna se prăbuși pe podea în clipa în care Pharm alergă spre ea. Băiatul o îmbrățișă strâns pe bătrână și vărsară lacrimi împreună.
In cel din trupul lui plângea cu durere în suflet.
– Atât de dor… Pharm își îngropă fața în umerii mici și fragili.
– Mi-a fost dor de tine Phi…
Antika îl ținea strâns pe băiat. Căldura pe care o simțea o paraliză și nu știu ce să spună. Deși nu se întâlniseră până atunci, erau legați de o mare afecțiune. Bătrâna închise ochii și-l ținu strâns în brațe pe băiat. Plânseră până când umerii lor se umeziră de lacrimi.
În amintirile ei se gândea mereu cu drag la familia sa.
„Anh, acum ai un frate mai mic, și trebuie să ai mare grijă de el, na luk*”. Mama își învăța fiica în vârstă de 10 ani, care tocmai devenise soră mai mare.
“Da, mamă, voi avea mare grijă de el”.
„Fiul cel mare al familiei Chatpokin, să crești mare repede. Trebuie să fii chipeș și neapărat deștept.” Primul fiu mult-așteptat până când erau aproape disperați, s-a născut să aducă bucurie întregii familii.
„Tata este foarte supărat.”
Fata rămase cu gura căscată auzind conversația dintre părinții ei înainte de a se întoarce spre să se uite la Nong care avea ochii roșii, stătea în pat, cu ochii care nu mai vedeau bine de la atâta plâns. Nu te mai uita la Phi. Antika zâmbi și-i luă mânuța. Se auzi vocea unei fete care râdea.
„Luna, oh luna, vreau orez cu curry”.
„Vreau un inel de cupru să-i leg mâna lui Nong”.
„Îi cer elefantului să-l ducă pe Nong al meu”.
„Îi cer scaunului să-l lase pe fratele meu să se așeze pe el”.
„Îi cer patului să-l lase pe Nong al meu să doarmă în el”.
„Bunica îl va crește pe Nong”.
„Îl voi crește chiar eu”.
„Phi Anh va vaea mare grijă de Nong In …”
~~~~~~~
– Doare… spuse Parm, plângându-se, frustrat când fu șters cu o cârpă cu un gel rece.
– De data asta ai plâns mult și ți s-au umflat ochii, Dean îl ajută să țină cârpa, dar fu lovit de mâna bunicii.
– Umblă încet cu elasticul ăla când îl scoți*. Îl lovești pe Nong. Se uită la Pharm care avea încă ochii roșii.
Acum stăteau împreună o bunică și un nepot, care nu aveau același sânge făcându-l pe nepotul ei să-și dea ochii peste cap. Băiatul lui își ridică mâinile și-i mulțumi, apoi se întoarse spre bunica lui care îi ștergea îngrijorată ochii noului său nepot. Amândoi aveau multe de vorbit, dar nu-și puteau aminti prea multe. Totuși, bunica nu l-a întrebat nimic.
– Tata… ăă, adică străbunicul? sprâncenele se încruntară pentru că era doar un străin. Când a murit?
– Acum mult timp, nici nu-mi mai amintesc, zâmbi bătrâna. De fapt își amintea foarte bine. Tatăl ei a fost foarte supărat că și-a pierdut fiul și s-a îmbolnăvit. Apoi a murit, iar după el, câțiva ani mai târziu, a murit și străbunica, acum 10 ani.
Băiatul se încruntă… Atunci cu cine locuiește bunica? Când Alin … Pharm se opri pentru că Alin, nepoțica lui, era chiar mama iubitului său. Când îi rostea numele, se simțea rău.
– Este ok dacă îi spui mamă, spuse Dean. Ochii lui străluceau precum vremea frumoasă din acea zi.
– Da, spune-i mama. Oricum, acum ești iubitul lui Dean, nu-i așa? Bunica stătea cu cei doi nepoți.
Pharm vru să spună ceva. Înțelese că ochii strălucitori ai lui Phi Dean ar putea să semene cu ai oricui altcuiva, dar el se distra în această situație.
Bunica și nepotul, niște vicleni!
– Khun … Băiatul se înroși la față.
– Khun mae … nu a locuit cu bunica? spuse repede deși era timid.
– Locuiesc singură. Dar nepoții vin adeseori în vizită, așa că nu sunt singură.
– Dacă… spuse Parm,
– Pot să vin și eu să o văd des pe bunica? Cel puțin i-ar plăcea să aibă grijă de ea în locul fratelui ei InTouch.
Ochii ei străluciră. – Poți veni. Luă mâna băiatului și o ținu strâns.
– Ușa acestei case este deschisă mereu pentru Pharm. De câte ori îți este dor de mine, poți veni, na luk.*
(NT*luk = fiu/fiică, modul în care bătrânii își numesc copiii)
– Voi veni cu Phi Dean, zâmbi și se întoarse să-l privească pe iubitul lui.
Dean oftă, simțindu-și gândurile necurate.
– O să te aduc des. În vacanțe, dacă putem, te aduc să mâncăm împreună, ok?
Tânărul râse din toată inima când bunica și iubitul încuviințară și zâmbiră unul către celălalt, de parcă ar fi cerut permisiunea părinților să călătorească. Dean le privi fețele zâmbitoare și fu fericit că Nong nu mai era trist.
Ochii frumoși priviră către podea. Avea în mintea imaginea unei bărbat care părea să fie tatăl lui Korn.
Cum rămâne cu familia lui Korn? Mai este în viață sau nu …
– Phi Dean, atingerea mâinii l-a făcut să tresară și să-i întrerupă gândurile. Când Dean își mută privirea către el, găsi un zâmbet doar pentru el.
– Hai să mâncăm, bunica a gătit multă mâncare.
Lui Pharm nu i-a spus nimic, dar mâna care-i strângea umărul era un semn că era îngrijorat. Dean îi zâmbi și-și spuse în gând că nu se va gândi la nimic rău. Când s-au așezat la masă, a văzut o mulțime de feluri de mâncare care li s-au servit până s-a umplut masa. Apoi prânzul a devenit un haos.
– Aaaa!! Ce se întâmplă aici? se auzi o voce strigând de la ușă., care i-a făcut pe cei trei care stăteau la masă să se întoarcă spre noii veniți. Don și Del, care țineau un coș plin cu fructe pregătit drept cadou pentru bunica de Anul Nou, se opriră uimiți când îl văzură pe Parm, la care nu se așteptaseră să fie aici.
– Am văzut mașina lui Phi Dean și m-am gândit că Phi a venit singur , zâmbi Don și veni mai aproape ca să-l tachineze.
– Asta înseamnă că ți-ai adus iubitul ca să-l prezinți bunicii?
Dean ridică din umeri și scoase elasticul de păr. În timp ce obrajii lui Pharm erau roșii ca focul, nu putea nici măcar să se apere, pentru că Don avea dreptate. Și, jenat de privirea lui Phi Dean, nu putea decât să tacă.
– După ce a stat cu Phi, nu am crezut că-l va aduce să-și aducă omagiile bunicii, îi aruncă Del o privire jucăușă când văzu cât este de timid.
– Așa e, Dean, spuse bunica.
– Dă-mi voie să te avertizez, să nu -i faci rău lui Nong. Oare nepotul îl adusese pe fratele ei?
Dean își drese glasul, deodată simțindu-se ciudat. Și Del și Don s-au întors repede spre băiatul care tremura și roșea, și care a spus că nu s-a întâmplat nimic.
– Nu întrec limita. Răspunsul fu neclar.
Don își ridică sprâncenele.
– Oh, nu întreci limita cu Nong, dar poate într-o zi…?
– Nu! Phi Dean deja face … ah! Pharm, care se grăbi să protesteze dezvăluise secretul fără să vrea, și apoi își acoperi gura cu mâna și închise ochii.
Am pierdut!!!!! Ce-ai putut să spui Ai Parm!!!
– Ce ați făcut?? întrebară Don și Del în același timp, în timp ce bunica Antika luă inhalatorul și respiră.
– Oh, dacă întreci limita ai să mori, inhală bunica aruncând o privire îngrijorată către băiat. Simțea că In era cel care zâmbea. Credea că și In făcuse asta în trecut, dar în ceea ce-l privește pe Pharm, lucrurile nu stăteau așa. Copilul ăsta părea mult mai timid.
– Nu, nu am făcut nimic, dădu din mână băiatul și spuse că nu. Fusese o neînțelegere din partea lor. Se întoarse să-i ceară ajutorul, dar Phi Dean nu a dat nici o explicație și a privit în altă parte. Avea doar un zâmbet în colțul gurii care-l făcu pe Parm să roșească.
În special gândindu-se la acea dimineață și la promisiunea unei răsplăți.
Pentru că nu se putea lupta cu trei frați și cu bunica, Pharm a cedat și și-a ascuns fața după Dean, fără a avea curajul să se confrunte cu vreunul dintre ei. Văzându-i râzând, Parm își spuse în gând că nu-l va mai lăsa pe Dean să vină în camera lui. Dar în cele din urmă, când văzu ochii lui Dean fixați asupra lui și când simți strânsoarea blândă a mâinii, dispărură toate acele gânduri lăsând doar obrajii roșii și inima care-i bătea nebunește.
Iar a pierdut în fața lui Phi Dean.
– Ce a făcut Phi Dean la bunica… Don se uită când la bunica, când la fratele lui. Bunica era modernă, dar nu credea că va accepta ușor ca nepotul ei să aibă un iubit.
– Phi nu a făcut nimic, ridică din umeri Dean.
Antika râse. Îi zburli părul lui Parm ca unui copil.
– Cum poate fi un băiat așa de drăguț, cum poate bunica să nu-l iubească? Iar Phi a mărturisit din prima zi când a revăzut-o pe bunica după mult timp.
– Ooo, serios , se uită admirativ Don. Atunci îl vei prezenta când vor veni părinții noștri?
De dat asta, și Don și Del s-au întors spre tânăr. Dean băgă în gură un krathong auriu și zâmbi tuturor în loc de răspuns.
– Phi, vicleanule , spuse fratele mai mic privindu-l în ochi. O să-l ducă pe Pharm pe o plută în Kanchanaburi. Cred că Phi va face ceva. Mărturisește!!”, spuse Don, ținând lingura ca un microfon, tresărind când văzu privirea lui Phi.
– Doar cer răsplata pentru că am câștigat un concurs de înot, așa că mergem împreună.
Ascultătorii au dat afirmativ din cap. Au înțeles că fiul cel mare al familiei Wongnate l-a rugat pe Nong să meargă în excursie drept premiu. Dar Pharm, deși stătea nemișcat, se înroși la față. Furculița cu care a înjunghiat carnea era nemiloasă, ceea ce a făcut-o pe bunica să se uite mirată la el.
Ochii băiatului îl priviră melancolic pe iubitul său, pe bune, Phi Dean!!!
