ZÂMBETUL
Este ora 5 dimineața, iar Pharm stă în patul lui, foarte treaz.
S-a trezit cu o oră înainte de „ceasul deșteptător” pentru că este foarte nervos și anxios. P’Dean vine să îl ia la 7 dimineața și este atât de îngrijorat încât simte că a dormit prea mult.
Decide să se trezească, să-și termine treburile în baie și să se pregătească pentru micul dejun, pentru că oricum s-a trezit foarte devreme.
Pharm găsește niște supă de porc în frigider, așa că decide să pregătească o supă în stil thailandez. Încălzește supa și pune în ea o rădăcină de hrean chinezesc bine curățată și tăiată în felii, cu un vârf de cuțit de sare.
Supa are un miros excelent, care se răspândește în toată bucătăria. Apoi pune în supa clocotită o bucățică mică de carne de porc tocată și bine condimentată.
Când totul este gata, pune frunzele de iederă în două căni mici de supă, apoi carnea de porc și supa cu câteva chifteluțe de porc și hreanul chinezesc bine fiert.
Cele două căni de supă au fost pregătite pe o masă mică pentru două persoane, în bucătărie.
Mai întâi, Pharm a înmuiat niște orez și l-a pus în mașina de gătit orez și, în timp ce aștepta să fie gata, a decis să iasă pe balconul din fața sufrageriei apartamentului său pentru a respira adânc.
Acesta este un lucru bun la acest bloc de apartamente: este departe de drumul principal și de comunitate, așa că poate avea parte de aer curat în fiecare dimineață, fără poluare.
– Ce naiba…?!
Pharm vede o mașină în parcare… Așa că încearcă să se uite mai de aproape.
– De ce îmi pare atât de familiară această mașină?
În timp ce Pharm încearcă să mediteze, proprietarul mașinii coboară pentru a se întinde un pic. Șoferul are tenul de culoarea mierii, iar acest lucru îl surprinde foarte mult pe Pharm. El aleargă în camera sa pentru a verifica ora.
Este ora 6.15 dimineața! Chiar așa? E prea devreme!
Pharm își ia cheile și iese în fugă să-l vadă la primul etaj, fără să-și dea seama că este încă în pijama, adică tricoul și pantalonii scurți tipici.
– P’Dean! Pharm aleargă spre Dean, care stătea lângă mașina lui. De ce…de ce ai venit așa devreme?
– Eu sunt cel care a plecat prea devreme de acasă. Nu am vrut să întârzii.
De fapt, a plecat de acasă mai devreme intenționat.
Nu mai puteam să aștept o secundă ca să-l văd, așa că am decis să plec mai devreme.
– Nu-ți face griji pentru asta. Nu te grăbi. Eu pot să aștept.
– Glumești? Asta înseamnă că ar trebui să mai aștepți încă o oră. Micul Pharm încearcă să se gândească la ce să facă și i se vede pe față, pe sprâncene, pe buzele subțiri și pe palmele transpirate.
– Păi… dacă tot ești aici… Pharm se uită direct în ochii frumoși ai lui Dean. Vrei să mergem în camera mea să luăm micul dejun acum?
Da, el știe că ea flirtează cu Dean. El a fost cel care i-a dat ocazia lui Dean să meargă în camera lui. Și da, Dean a acceptat invitația. Așa că s-au dus în garsoniera lui Pharm.
Dean se uită curios în jur. Camera lui Pharm începe să pară mică, având un alt vizitator mare care stătea acolo în mijloc.
– Te rog ia loc aici.
Pharm se îndreaptă spre masa de sufragerie și îi servește o farfurie de orez aburit.
– Voi pregăti omleta.
Dean dă din cap, își pune ambele mâini sub bărbie și contemplă mâncarea lui Pharm.
Pharm este un bucătar foarte priceput. Este rapid și foarte profesionist. Nu a durat decât câteva minute și apoi a servit o omletă delicioasă chiar în fața lui Dean.
– Și iată supa limpede cu carne de porc.
Pharm pune o ceașcă de supă fierbinte în fața lui Dean și zâmbește. Mâncarea miroase bine. Este un sentiment ciudat pe care îl simte fără motiv.
Dean zâmbește cu un zâmbet pe care doar câțiva oameni l-au văzut. Dar când Pharm se așează la celălalt capăt al mesei, Dean izbucnește în râs.
– Nu vrei să… faci un duș și să te schimbi mai întâi?
Pharm se uită la el însuși și roșește instantaneu: este încă în pijamale!
– Mă întorc imediat. Pharm și-a luat uniforma și a fugit foarte repede la baie.
Din fericire, s-a spălat mai întâi pe față și pe dinți, așa că îi ia cam 10 minute să se întoarcă la locul lui cu părul aproape uscat și dezordonat.
– Nu e nevoie să te grăbești atât de mult.
O mână îi masează capul dezordonat și-l ajută pe Pharm să-și aranjeze puțin părul.
– Ți-am spus că pot să aștept.
Pharm simte că e pe cale să se topească în acel moment.
– Ăăă… hai să mâncăm… Ar trebui să mâncăm cât e încă cald.
Briza dimineții suflă în camera mică. Există doar un mic ventilator electric care funcționează în liniște chiar lângă acești doi tineri.
Un simplu bol de supă și un ou thailandez răscolit peste orezul aburit par atât de plictisitoare, dar au devenit atât de speciale. Este ca și cum ar fi trăit deja acest moment împreună.
Două linguri se ciocnesc din greșeală pe farfuria cu omletă. Acest lucru îi oprește pe amândoi și se uită unul în ochii celuilalt… Apoi, brusc, o amintire le apare în minte ca un flashback de film.
[Nu mă lași să mănânc oul ăla omletă?]
[Bineînțeles că nu. Lasă-mă să încerc data viitoare.]
[Nici data viitoare nu se va arde, bine? Îți promit. O să fac unul bun data viitoare.]
****Sunetul bătăilor inimii****
****Sunetul bătăilor inimii****
****Sunetul bătăilor inimii****
****Sunetul bătăilor inimii****
Ambele bătăi ale inimii au crescut foarte repede. Se pare că nu mai pot respira.
Pharm simte o tristețe profundă… o fericire copleșitoare… simte că se uită în acei ochi frumoși. Vocea profundă a cuiva încă îi este prinsă în minte. Un zâmbet frumos și generos. Mâna lui mare, caldă și delicioasă. Senzația protectoare a atingerii. Totul este încă acolo, în memoria lui. Cel pe care l-a tot căutat toată viața lui. Cel mai important din viața mea.
(Lacrimi curg)
– Ah? Pharm începe să plângă fără să știe de ce.
Clipește și lacrimile îi ies din ochi. Încearcă să se oprească și să se usuce, dar continuă să plângă și nu se poate opri.
– De ce?
– Shhh. Dean îi ia mâinile lui Pharm de la ștersul ochilor cu atâta putere.
Dean atinge ușor și șterge acele lacrimi de pe fața tânărului, ca și cum nici nu ar vrea să atingă prea mult acea față moale și delicată.
Pharm plânge și îl privește pe Dean în ochi.
Ochii aceia cenușii cu un pic de verde sunt și ei plini de lacrimi, dar nu ies ca ai lui Pharm. Ochii lui Dean sunt complet roșii, iar când vede că Pharm plânge, plânge și el mai mult.
– Shh… oprește-te. Îi spune lui Pharm încet, pe un ton grav.
Habar n-are de ce au amândoi aceste sentimente copleșitoare și inexplicabile.
– Nu plânge… sunt aici… cu tine acum.
Trece ceva timp până când furtuna aceea de sentimente se oprește… iar acum a devenit ciudat între ei.
Mai degrabă stânjenit și timid, Pharm nu mai poate privi fața lui Dean. Da, se simte de parcă ar fi pe cale să explodeze. Și da, la fel și Dean, nici măcar nu poate respira normal, trebuie să se uite în altă parte și să încerce să oprească multele sentimente din mintea lui în acest moment.
La naiba!!! De ce simt că îmi vine atât de tare să-l sărut și să-l îmbrățișez? Mi-e atât de dor de el.
– Hm… Lasă-mă să-ți aduc oul ăla.
Pharm încearcă să găsească ceva care să alunge acel sentiment de disconfort. Își folosește lingura și furculița pentru a lua un ou amestecat pe care să-l pună în farfuria lui Dean și zâmbește.
Dean pune oul și orezul în gură și, surprins, zâmbește și mănâncă din nou. Se oprește când observă că Pharm se uită la el. Ochii strălucitori de cățeluș ai lui Pharm îi spun clar lui Dean că ar dori niște complimente.
Dean chicotește puțin și îi zâmbește lui Pharm.
– Ești foarte bun.
Pharm tocmai asta își dorește și simte căldura în inimă după acest compliment.
~~~~~~~
În campus, clasa de calcul este de obicei plină de studenți de la diferite facultăți.
Pharm, Team și Manao stau împreună într-un colț al clasei, ca de obicei. Ei încearcă să rezolve o întrebare scrisă pe tablă.
În timp ce își învârte pixul și fredonează un cântec, Team se apropie pentru a vedea răspunsul prietenilor săi: vrea să verifice dacă răspunsul său este același.
– Cum ai ajuns la universitate în această dimineață, Pharm?
Pharm este complet uimit, este o întrebare neașteptată, venită de nicăieri din partea prietenului său apropiat.
Pharm se uită la Team, care încearcă să copieze răspunsul de pe biletul său.
– Singur…
… Dar stând în mașina lui P’Dean.
Pharm a omis prelungirea propoziției.
– Bine. Echipa a răspuns și a continuat să lucreze la următoarea întrebare.
Pharm a suspinat și s-a simțit ușurat. Încă nu este pregătit să le spună nimic prietenilor săi, dar plănuiește să le spună atunci când vor exista progrese.
(Bzzz)
Vibrația telefonului le atrage atenția băieților. Apoi amândoi se uită la prietenul lor.
Manao zâmbește și își cere scuze față de ei, dă drumul la telefon și pare foarte surprinsă de ceea ce vede.
– Oh, Doamne! Pharm… Uită-te la asta… Îl trage cu forța de mânecă pe Pharm pentru a se uita la telefon.
Atât Pharm, cât și Team se opresc din calcule și se uită la telefonul lui Manao, amândoi surprinși. Este o poză a unei persoane pe care o cunosc foarte bine.
Un tip chipeș stă în picioare și se sprijină de perete ca și cum ar aștepta pe cineva. O mână în buzunarul pantalonilor și o mână care ține un telefon, dar cel mai important este că zâmbește. Iar aceasta este în mod clar o fotografie făcută de un fan al clubului de înot.
– Doamne… e atât de visător când zâmbește. Manao roșește și se uită fix la fotografie.
– Wow. Arată atât de chipeș. Nu l-am văzut niciodată zâmbind așa, ar trebui să o facă mai des. Team a încercat să mărească fotografia de pe telefonul lui Manao.
– Apropo, la ce se uita pe telefon? Ce l-ar putea face să zâmbească?
– Da… ai dreptate… sper că nu vorbea cu o fată. Manao ar fi fost foarte supărat dacă Dean ar fi avut o prietenă.
– Ceva e ciudat, cred.
Pharm încercă să nu facă mare caz de asta, dar ambii prieteni îl loviră în cap.
– Ciudat, ha ha ha. Fă-mi o favoare. Vorbim despre P’Dean.
Pharm își scoate telefonul pentru a verifica aceeași imagine. Vrea să citească comentariile. Toată lumea pare să creadă că P’Dean vorbește cu cineva important.
…De ce mă simt trist? Are pe cineva cu care să vorbească…
– Dar, conform informațiilor mele, nu are încă o prietenă. Manao este foarte încrezătoare în informațiile ei.
– Dar asta nu înseamnă că nu are cu cine să vorbească, nu? Pharm a încercat să fie realistă și asta i-a surprins pe prietenii ei.
– De fapt, el nu are pe nimeni. P’Win a confirmat această informație, viața lui are de-a face cu universitatea și cu înotul. Nu s-a mai uitat sau nu s-a mai întâlnit cu nimeni până acum.
Pharm închide telefonul și le zâmbește prietenilor săi.
– Ai spus că ne vei proteja pe mine și pe Manao, Team. Dar de ce am impresia că mă dai pe mâna lui P’Dean?
Team ridică din umeri și răspunde.
– Am o teorie. Îi blochez pe toți cei care se apropie de prietenii mei, dar pun multă presiune pe prietenii mei dacă încep să simtă ceva pentru cineva.
Manao se străduiește să nu râdă cu voce tare, așa că o face încet, în timp ce Pharm roșcinev
– Team… Taci din gură… Despre ce naiba vorbești? Eu nu simt nimic pentru nimeni.
… Rahat!!! Ar trebui să tac acum…
După ore, Pharm s-a oprit la clubul de gătit pentru a pregăti gustări pentru cei mai buni prieteni ai săi, pentru că Manao trebuie să exerseze actoria înainte de următoarea audiție.
Team se antrenează foarte mult la înot, deoarece prima rundă de calificare va avea loc în lunile următoare.
Pharm este singurul care nu are prea multe de făcut. Așa că cei mai buni prieteni ai săi decid să-i spună câteva ingrediente pentru a pregăti niște gustări.
Tocmai s-a întors de la supermarket: are pâine, șuncă, brânză, ouă fierte și câteva legume. Așa că astăzi va găti ceva ușor pentru ei.
– Sawadee krub. (bună ziua)
Pharm i-a salutat pe toți membrii clubului care parcurg câteva rețete dintr-o carte nouă și discută un meniu.
– Oh, salut… Pharm… Poftim. Clubul de teatru ne-a rugat să îi ajutăm.
– Da? Pharm pune pungile pe o masă.
– Ah… Pot să folosesc bucătăria astăzi?
– Sigur, dragă. Răspunde P’Oom și continuă să explice. Mi-au spus că organizează un proiect de scurtmetraj. Iar actrița principală trebuie să fie capabilă să cioplească fructe și legume. De asemenea, trebuie să fie capabilă să gătească gustări thailandeze autentice. Ce părere ai? Nong Pharm.
– Hmm? P’Giffy și P’Goong îi pot învăța cum să sculpteze fructe și legume, nu? Umm… Dar Giffy și Goong nu vor fi disponibili. Așa că trebuie să fie Dej de data asta.
P’Oom menționează un alt membru masculin al clubului. Dej este un tip mare și înalt, dar este unul dintre cei mai buni interpreți din club.
– Și pentru început thailandez, am încredere în tine. Ești cel mai bun pe care îl avem aici.
În timp ce Pharm se gândește, încearcă și el să pregătească sandvișurile. Pune brânza și șunca pe pâine și le taie în bucăți mai mici, pasează oul fiert tare cu maioneză și ceva condimente, apoi le întinde pe o altă bucată de pâine.
– Mmm… dacă vor să facă un film, cred că ar trebui să arate ceva frumos și delicios. Totuși, nu ar trebui să fie prea dificil să gătești pentru actori sau actrițe.
– ChorMuang?
Toată lumea începe să caute rețeta de ChorMuang imediat după sugestia lui Pharm.
– Putem să pregătim umplutura și să o lăsăm pe actriță să ne arate cum să folosim pensetele pentru a decora învelișul. Cred că nu ar trebui să fie prea greu de învățat.
– Da, este o idee bună. Ce părere aveți?
Lui P’Oom i-a plăcut ideea și încearcă să ceară mai multe comentarii de la colegii săi de club, care au citit rețeta de ChorMuang din carte.
În cele din urmă, aceștia acceptă cererea lui P’Oom.
– Este perfect. Nu doar frumoasă, ci și delicioasă. Decorați-l doar cu pensetele, ca să nu ne facem griji în privința pregătirii.
Pharm zâmbește. Pune sandvișurile în cutie după ce curăță bucătăria.
– Trebuie să plec acum, ne vedem mai târziu.
– Pharm, o clipă, te rog. P’Oom îl oprește pe Pharm să plece.
– Poți să o convingi pe actriță să decoreze ChorMuang cu pensete? Ar trebui să termine audițiile până săptămâna viitoare. Atunci putem face o programare cu ea.
– Bineînțeles că pot. Oricum nu am nimic de făcut. Pharm acceptă imediat cererea. El speră ca MaNaow să câștige audiția pentru ca ei să poată petrece timp împreună.
– Nicio problemă. Deci Pharm și Dej sunt însărcinați cu această sarcină. Și amândoi vor primi câte 2 carduri cadou pentru o masă gratuită la hotelul XXXX.
Pharm este foarte surprins de vestea cardurilor cadou.
– Ce? Hotel XXXX? Pe râul Chao Phraya? O masă acolo este destul de scumpă, nu-i așa? În jur de 3.000 de baht de căciulă pentru bufet și folosesc doar bucătari Michelin pentru a găti.
Pharm iubește mâncarea și ochii îi scânteiază când aude despre răsplata pentru munca sa. Cu ceva timp în urmă a vrut să încerce acest restaurant din hotelul XXXX, dar este prea scump pentru el.
Președinta clubului Thai Dessert își flutură degetul arătător de la stânga la dreapta pentru a spune că Pharm greșește.
– Nu, nu doar bufetul, ci întregul curs. Și împreună aceste două cupoane sunt 10K + + + + baht. Unul dintre actorii din club a primit aceste cupoane de la tatăl său, dar sunt pe cale să expire, așa că ar fi bine să le folosiți cât mai repede.
În timp ce merge să îi livreze gustările lui Manao, Pharm zâmbește fericit la plata pe care urmează să o primească pentru că a lucrat la acest proiect. Ajunge la studio și își caută cel mai bună prietenă.
Manao stă într-un colț al unei camere și Pharm trimite un semnal pentru a o chema.
Din fericire, Manao se află într-o pauză și iese în grabă din studio pentru a-l vedea pe Pharm cu un zâmbet larg pe față.
– Pharm… mor de foame. Manao își folosește vocea de pisicuță pentru a-i cere mâncare lui Pharm. Iar când Pharm îi întinde cutia, ea o deschide și deschide ochii mari.
– Mulțumesc că ești prietenul meu, Pharm. Ești un salvator.
– Asta e chiar exagerat. Pharm râde la complimentul prietenei ei.
Deodată, în timp ce vorbesc și râd, o mână mare se așează deasupra capului lui Manao pentru a lua unul dintre sandvișuri din cutie.
– Ce… Manao este pe punctul de a se întoarce și de a o certa pe persoana care îi fură mâncarea, dar când o vede se oprește și roșește. … P’Alex…
Alex este un actor nou într-un serial TV. Are ceva sânge occidental care îl face să pară mai fermecător și mai chipeș. Ochii și părul său șaten deschis îl fac să pară atât de strălucitor chiar și sub soare. Le zâmbește fermecător lui Pharm și Manao.
– Sper că nu vă deranjează să împărtășiți asta. Mâncarea ta este întotdeauna delicioasă, Manao. Te invidiez foarte mult. Iar acesta trebuie să fie prietenul tău, nu-i așa?Mănâncă sandvișul și îi zâmbește lui Pharm, care este surprins și uimit.
– Oh… Da… el a fost cel care a gătit Leum ‚Gleun’.
– Așa e… Așa e… Mi-am amintit de asta. Este atât de delicioasă. Pot să-ți cer o cutie? Aș vrea să o împart cu toți ceilalți cât timp distribuția este pe platoul de filmare.
Alex zâmbește amical, dar Pharm refuză cererea și se întoarce spre Manao.
– Îmi pare rău, spune el. Nu fac asta pentru publicitate. E prea multă muncă pentru mine. Dar pentru prietenii mei sunt fericit să o fac.
Alex este surprins de reacția lui Pharm și se uită la el gânditor. Apoi își dă seama și vede cât de drăguț și de fermecător este Pharm cu adevărat.
– Ești singur?
Pharm își întoarce imediat fața spre Alex.
– Huh?
– Ești singur? Pentru că dacă ești singur, atunci te voi invita la o întâlnire.
Alex, încă o dată, își exercită farmecul asupra lui Pharm și o lasă pe Manao singură pe margine să se bucure de momentul ei de „wow”.
Pharm clipește inocent, își coboară privirea spre podea, își ridică fața pentru a o vedea pe cea a lui Alex și zâmbește.
– Este o onoare să fii invitat în oraș de o vedetă de televiziune. Iar la această întrebare, da, sunt singur. Pharm se ridică și își pune rucsacul în spate, apoi se uită la ceas și se gândește.
Lui Team probabil îi este foame.
– Asta înseamnă că pot să te invit în oraș, nu? Ochii lui Alex se aprind brusc.
Pharm scutură din cap.
– Sunt singur, dar nu vreau să mă întâlnesc cu vedeta unei emisiuni TV… Așa e, Manao. Ne vedem mai târziu, bine? Trebuie să livrez aceste gustări lui Team. Pharm vorbește clar, ca și cum ar ști cum să se descurce cu acest gen de întrebări. Manao dă din cap, acoperindu-și gura ca să nu țipe.
O, Doamne!!! P’Alex tocmai l-a invitat pe Pharm în oraș, iar cel mai bun prieten al meu a refuzat.
Oh, Doamne!!! Sunt atât de mândră de tine, prietenul meu curajos. Oh my god!!!!! Cel mai bun prieten al meu a crescut…
Pharm și-a salutat prietena și persoana mai în vârstă, apoi a ieșit în fugă din clubul de actorie spre clubul de înot. L-a lăsat pe persoana mai în vârstă să fugă cu ochii și mai strălucitori.
– Un tip foarte interesant.
~~~~~~~
Este aproape ora 19:00, iar Pharm tocmai a ajuns la clubul de înot.
Știe că Team trebuie să se antreneze până la ora 21:00, dar are o scurtă pauză la ora 19:00, timp suficient pentru a-i da mâncarea la timp.
Cu cât se apropie mai mult de bazin, cu atât mai mult aude vocea antrenorului strigând. Când ajunge, este deja întuneric, așa că toate luminile din piscina în aer liber sunt aprinse.
Au fost nevoiți să folosească piscina exterioară pentru că stadionul este în construcție în acea zi. Când ajunge, există un fan club de fete care îl încurajează de la tribuna de lângă piscină. Acest lucru este destul de tipic, ele sunt mereu acolo și peste tot.
Pharm se uită în jur și-l vede pe P’Win strigând în megafon. Cu cealaltă mână ține un cronometru uriaș pentru a indica timpul în timp ce se sincronizează.
– Mai repede… Mai repede… Mai repede… Asta e tot ce poți face? Mai repede… Team îl bate pe umăr pe Pharm, ceea ce îl face să se balanseze puțin.
Se întoarce spre prietenul său cu o față supărată și vede că Team este încă ud și are un prosop mare pe cap.
– Mi-e foame. Team îl duce pe Pharm într-un colț al tribunei pentru a se așeza, ignorând strigătele fanilor prezenți și fotografiile făcute de aceștia.
– Așteaptă până termini de exersat. Nu ar trebui să mănânci acum, că tot ești la antrenament. Și vezi? Ne fac poze. Le vor posta din nou pe internet (oftează).
Pharm nu-l lasă pe Team să deschidă cutia și începe să se plângă de pozele „de cuplu” dintre el și prietenul său de pe internet.
– Nici măcar nu-mi pasă… Dar așteaptă… Ar trebui să fiu pregătit pentru tine… Pentru că P’Dean ar putea înțelege greșit… Team îi zâmbește lui Pharm. Și da, Pharm roșește imediat ca un nebun, așa că îi dă o palmă pe cap lui Team ca să-l oprească să nu mai rânjească.
De ce trebuie să roșesc atât de mult? Mi se înfierbântă fața, dar când s-a întâmplat cu P’Alex nu mi-a păsat. Și inima mea nu bătea atât de repede.
– Pe cine cauți? P’Dean a spus că pleacă devreme astăzi, la ora 19:00. Dar nu sunt sigur dacă a plecat deja. Explică Team când observă că Pharm a început să-l caute pe Dean.
– Ei bine… Pharm este destul de dezamăgit și se uită peste umăr la cealaltă cutie de sandvișuri.
– Încetează… Nu trebuie să fii atât de trist. Îl poți vedea din nou mâine. Apropo, cum ajungi acasă în seara asta? E deja ora 19:00.
– Pot să mă duc singură acasă, nu-ți face griji. Pharm zâmbește și îl mângâie pe umăr pe Team înainte de a se ridica. – Ar trebui să plec atunci. Se face întuneric. Și casa mea este destul de departe.
– În regulă. Trimite-mi un mesaj pe LINE de îndată ce ajungi acasă, bine? Și îmi pare rău că te-am făcut să pleci acasă atât de târziu.
– Nu-ți face griji, ne vedem mai târziu, bine? Pa.
Pharm părăsește zona piscinei cu un sentiment de dezamăgire. Credea că îl va vedea pe Dean în seara asta.
(Suspin)
… Nu mai am nici un motiv să vin să-l văd pe P’Dean.
În timp ce merge pe drum spre poarta principală a campusului, tânărul zâmbește la simplul gând de ceea ce s-a întâmplat dimineață. Cu cât își amintește mai mult, cu atât mai mult zâmbește și nu se poate opri.
Două claxoane scurte sunt suficiente pentru a-l face să tresară. Vede o mașină care se apropie de el.
Inima lui Pharm bate cu putere când vede că șoferul coboară geamul pentru a-i vorbi cu o voce blândă și profundă.
– Nong Pharm.
P’Dean vine întotdeauna să mă salveze.
– Ah… Te duci acasă? întreabă Pharm.
Dean dă din cap.
– Pleci și tu acasă? Haide, te duc eu cu mașina.
Pharm zâmbește, destul de nervos.
– Dar nu vreau să te deranjez.
Dean dă din cap.
– Deloc… te rog.
– Mulțumesc… Pharm încă zâmbește și este extrem de timid, în timp ce se așează lângă Dean în mașină.
Ești atât de ușuratic, Ai’Pharm. Se gândește Pharm în sinea lui.
Mașina se deplasează încet pe șosea, cu un pic de muzică umplând liniștea din habitaclu.
– Ai fost ocupat astăzi? Te-am sunat și ți-am trimis mesaje pe Line, dar nu ai răspuns.
– CE? Pharm este surprins. Își scoate imediat telefonul pentru a verifica LINE și lista de apeluri pierdute. Și da, Dean a sunat, dar el a oprit sunetul când era în clasă și nu a observat vibrația când Dean a sunat.
Îi cere scuze lui Dean.
– Îmi pare rău.
După ce a văzut fața tristă a băiatului, Dean își folosește mâna mare pentru a-i masa ușor capul.
– Sunt îngrijorat pentru tine. Data viitoare, dacă trebuie să vii acasă atât de târziu, sună-mă, bine? Te duc eu cu mașina.
Fața tristă se înroși imediat. Pharm își strânse imediat buzele subțiri. Nu răspunde nimic, ci deschide Facebook și face altceva.
În mod ciudat, nu se simțea inconfortabil sau ceva de genul ăsta, de fapt, se simțea bine și familiar cumva, și asta e doar a doua oară în viața lui când stă lângă P’Dean în mașină.
– Team mi-a spus că ai plecat mai devreme astăzi. Am crezut că ești ocupat cu ceva.
Dean se uită direct în fața lui Pharm și tuși puțin înainte de a răspunde: Am fost.
– Da… din cauza ta.
– Din cauza mea? Pharm se uită la fața lui Dean puțin confuz.
– Pentru că vreau să te duc acasă… Și dacă plec în mod normal la nouă, va fi prea târziu. Explică Dean, simțindu-se puțin jenat să spună asta.
Doamne, inima mea…
Pharm își strânge pieptul cu o mână.
– Dar… Nu poți pleca mai devreme ca să mă duci așa în fiecare zi.
Bineînțeles, fiind președintele clubului și totodată unul dintre antrenori, Pharm nu ar vrea să fie nerespectat.
Dean zâmbi.
– Asta înseamnă că, dacă sunt dispus, pot să te duc oricând, nu?
– Ce? Pharm este complet uimit de această întrebare. Mâinile îi tremură puțin și nu știe ce să facă în acest moment. Scrutează ecranul atât de repede încât nu poate citi nimic.
La naiba… trebuie să schimb subiectul ACUM, Pharm!
– Bine… Pharm stăruie asupra imaginii pe care Manao s-a supărat puțin la ora de calcul de dimineață și i-o arată lui Dean.
– Vezi, au spus că ai cu cine să vorbești acum. Te întâlnești cu cineva? E drăguță?
Ouch… Am spus-o… Dar și pe mine mă doare puțin sentimentul ăsta: ce se întâmplă dacă spune „Da, mă întâlnesc cu o fată”? Ce ar trebui să spun în continuare? Sper că inima mea nu va înceta să mai bată.
– Da, mă interesează cineva.
De fapt, Dean o spune în funcție de ceea ce simte, ceea ce este destul de sincer, dar pentru Pharm este dureros.
Tânărul se simte amorțit din cap până în picioare. Își coboară privirea spre cei doi pumni și se simte profund trist.
– Înțeleg…
– Vrei să știi de cine sunt interesat?
„!?!?” Pharm se uită la fața lui Dean, care este complet întoarsă și se uită fix la el pentru că mașina este oprită în intersecție și așteaptă culoarea verde a semaforului.
– Ține… Dean îi dă telefonul lui Pharm și îi deschide aplicația LINE. Există doar un chat în privat cu o singură persoană și nu ca un chat de grup.
!?!?
Pharm pare absolut confuz și este pe punctul de a plânge, dar decide să dea scroll așa cum îi cere Dean.
Ritmul cardiac îi crește din nou când nu vede pe nimeni în aplicația LINE. Doar câteva chat-uri de grup, cum ar fi „Familia”, „Clubul de înot” și câteva cursuri. Mai exista un singur chat privat… doar o singură convorbire….
[Pharm]
Am un atac de cord? De ce simt că nu pot respira?
– Poza pe care ai făcut-o și ai postat-o pe Facebook trebuie să fie cea din momentul în care am citit mesajul tău de acum câteva zile… Îți amintești? ‚Happy Monday’, am râs când am văzut-o.
Apoi Dean râde din nou.
– Ce? Nu! Te rog, P’Dean… Trebuie să ștergi poza aia… Te rog…
În acel moment, fața lui Pharm este complet roșie. Și habar nu are care este motivul real al roșeaței.
– Nu… De ce? Îmi place la nebunie.
Dean este foarte fericit și se plimbă cu mașina pe aceeași stradă îngustă pe care o frecventa în ultima vreme. Păcat că traficul este fluid și ajung la destinație mai repede decât de obicei.
Pharm își strânge buzele ca să nu se simtă prea jenat și își încetinește bătăile inimii. Chiar și astăzi P’Dean îl ucide de fericire.
Tipul ăsta e complet diferit de ceea ce spunea Team: prietenul lui i-a spus că P’Dean e un tip tăcut și pare mereu morocănos.
Pharm îi returnează telefonul lui Dean proprietarului său.
Dean vede clar obrajii înroșiți ai lui Pharm. Îi par atât de adorabili. De fapt, este puțin îngrijorat că i-ar putea reveni hiperventilația, dar este prea adorabil. Nu mai găsește niciun alt motiv pentru a întârzia un moment împreună.
Când aude ușa închizându-se, inima îi cade din nou în sentimentul de singurătate. Respiră adânc și se dă bătut, apoi pornește motorul și este gata de plecare. Dar apoi aude pe cineva bătând ușor în geam.
(Cioc-cioc-cioc)
– Ai uitat ceva? Dean coboară geamul ca să vorbească cu Pharm.
Pharm ridică o cutie de plastic și i-o întinde lui Dean.
– Um… rr… am făcut asta pentru tine. Dacă nu te superi…
– Mulțumesc. Răspunde Dean automat, fără să aștepte ca Pharm să termine.
Chiar dacă i-a dat deja sandvișurile lui Dean, Pharm nu ar fi vrut să renunțe la acel moment. Așa că trage de timp, rămânând tăcut. Se simte puțin ezitant să întrebe, dar nu încetează să-și țină mâinile pe fereastra lui Dean.
– P’Dean.
– Da?
… Vrei să… vii mâine să iei micul dejun cu mine?
Dean este surprinzător de fericit să audă această întrebare. Sentimentul de singurătate pe care îl avea înainte este umplut de căldura interioară a acelei invitații.
… Mulțumesc. Voi fi aici mâine.
Pharm zâmbește larg.
– 6:30?
Ochii aceia sunt strălucitori de speranță și fericire.
– Nu te grăbi. Nu prea devreme. Pharm nu vrea să se întâlnească din nou cu el în pijamale mâine, așa că se hotărăște să-i spună lui Dean.
– Hahahaha… Dean râde vesel.
Mașina neagră se îndepărtează încet de clădire și îl lasă pe Pharm singur în holul apartamentului său. Obrajii îl dor de la prea mult zâmbet. Îi apucă cu ambele mâini și își ridică brațele în aer.
– Da!!!
P’Dean vine să mă vadă din nou mâine.
