Povestea lui Nan și Mac- Capitolul 5 special (+18)

 Valentine’s Day

–De Ziua Îndrăgostiților, nu te întorci în Thailanda? întrebă Ohm în timp ce stătea cu Mac în biblioteca universității.

– De abia m-am întors, nu mă lasă să mă întorc din nou în Thailanda. Costul biletului nu este ieftin, m-ar blestema de moarte, spuse Mac, făcându-l pe Ohm să tacă în timp ce se gândea la Nan, iubitul prietenului său.

Mac însuși încă nu știa, dar în ziua de Crăciun, Ohm văzuse din greșeală scena de dragoste dintre Nan și Mac. Acest lucru îl făcu pe Ohm să nu îndrăznească să-l confrunte pe Mac la început, dar când își dădu seama că Mac nu știa, Ohm se purtă normal, și-i dădu de înțeles că iubitul prietenului său era rău, nu o glumă.

– Iubitul tău vine să te vadă de Valentine’s Day? Ohm continuă să întrebe, lăsându-l pe Mac un pic tăcut.

– Nu știu. Poate, nu știu. Probabil că nu va veni, răspunse Mac cu voce joasă, chiar dacă în sinea lui își dorea ca Nan să vină și să stea cu el. Dar anul trecut, Nan risipise bani pe cadouri pentru subordonații săi , ca să nu mai vorbim de cheltuielile de la circuit. Așa că Mac se gândi că probabil nu îl va vizita, chiar dacă în inima lui spera în secret la o surpriză ca de Crăciun.

– Atunci ești liber, spuse Ohm zâmbind.

– Nu chiar așa de mult. Dacă mă comport liber și ies la petrecere, dacă el apare brusc și mă vede, voi fi mort! spuse Mac sarcastic.

—Se pare că ți-e frică de prietenul tău, îl tachină Ohm pe Mac zâmbind.

– Nu mi-e frică de nimic, dar sunt atent. Nu mai sunt ca înainte, știi, el a schimbat totul pentru mine, nu vreau să fac nimic care să-l enerveze, spuse Mac.

Mac cel bătrân care obișnuia să îl invite să se alăture ca înainte dispăruse. Mac nu voia ca Nan să se înfurie și nu voia să-l întristeze din nou pe tatăl său.

–Nu ți-e frică, concluzionă Ohm cu un zâmbet.

Mac dădu din cap sarcastic.

– Pentru Ziua Îndrăgostiților, trebuie să fi primit multe cadouri de la fete, cel puțin de la Jennifer, glumi Ohm zâmbind, pentru că această tânără era total atrasă de Mac.

Dar Mac nu prea avea nimic de-a face cu ele, le tratează doar ca pe niște prietene.

–Nu chiar, spuse Mac.

–Nu-mi pot imagina dacă fetele știu cine este prietenul tău. Sunt sigură că vei fi chemat, spuse Ohm gânditor, pentru că nu multă lume știa că Mac are un prieten, cu majoritatea oamenilor pe care îi întâlnește nu prea vorbesc.

– Și unde o duci pe Sophia la o întâlnire? întrebă Mac.

Ohm răspunse și vorbiră o vreme până când fu timpul să plece acasă. Apoi se urcară din nou pe bicicletă.

La început, Mac lua autobuzul dar Nan îi spuse să meargă pe bicicletă pentru că nu era departe să mergi cu bicicleta și reducea costurile, pe lângă exercițiile fizice.

Ohm însuși, când îl văzu pe Mac mergând pe bicicletă, adoptă ideea.

Țrr … Țrr … Țrrr…

Telefonul mobil sună. Mac îl ridică să se uite și fu surprins să vadă că Nan îl suna, deși în Thailanda trebuie să fie aproape 4 dimineața.

Mac îl lăsă pe Ohm să deschidă ușa, apoi apăsă tasta de răspuns înainte de a vedea chipul acestuia apărând pe ecranul telefonului mobil.

– Ai terminat deja cursurile? întrebă vocea lui Nan.

– Da, abia am ajuns acasă, nu ai adormit încă? întrebă Mac, înainte de a intra în casă și de a se îndrepta imediat spre camera lui.

– Eram pe cale să mă culc, așa că te-am sunat pe tine mai întâi. Oh, sunt atât de obosit azi.

Nan mormăi cu un căscat. Mac își vede propriul pat.

– Huh, răspunse Nan, înainte de a-și ridica brațul fără să țină telefonul mobil deasupra capului. Mac vede vânătăile de pe brațul lui Nan.

– Ce s-a întâmplat cu brațul tău? întreabă Mac brusc. Nan ridică ușor brațul cu rana.

– Oh, niște copii s-au luat la bătaie la unu dimineața, așa că m-am aprins puțin, dar le-am dat o lecție nenorociților ăstora, spuse Nan, comportându-se de parcă n-ar fi fost puțin lucru.

Mac se încruntă imediat.

– Îți faci griji pentru mine? îl tachină Nan.

– … de ce nu dormi? E dimineață, nu-i așa? Mac nu răspunse despre îngrijorare, pentru că Nan știa deja răspunsul.

– Am spus că te sun mai întâi și mă duc la culcare, răspunse Nan.

Mac se uită la fața lui Nan prin ecranul telefonului.

– Probabil că nu mă întorc în Thailanda deocamdată, doar pentru Songkran, spuse Mac, Nan dădu din cap în semn de aprobare.

– Oh, te întorci pentru Songkran….de ce vii atât de des? Îți pierzi biletul de avion, spuse Nan cu un zâmbet.

– Dacă e prea multă risipă, atunci nu mă voi mai întoarce pentru Songkran și nici nu ar trebui să mă întorc după ce îmi termin studiile, Mac se prefăcu sarcastic, Nan începu să râdă.

–Îndrăznești să fii sarcastic. Spune-mi, vei putea să suporți lipsa mea? Nan îl tachină din nou.

– Doar noi doi? întrebă Mac, vrând să știe ce ar spune Nan.

– În primul rând, voi aduce niște fete aici, pentru a-mi ușura dorul de tine, spuse Nan, reducându-l imediat pe Mac la tăcere.

– Da, pot găsi aici și pe cineva care să mă ușureze, spuse Mac cu nonșalanță, dar în sinea lui era puțin iritat că Nan ar fi spus așa ceva.

Dacă era o farsă, lui Mac oricum nu-i plăcea.

Cei doi erau înstrăinați acum, nu că Mac nu ar fi prea gânditor sau suspicios. Dar dragostea se poate întâmpla dacă întâlnește pe cineva nou, mai ales când sunt departe unul de celălalt.

Cei doi încă nu învățaseră prea multe în afară de sentimentele bune pe care le aveau unul pentru celălalt. Deși Mac locuise o vreme cu Nan, el îi cunoaște doar inima, iar acum el și Nan continuau să învețe unul de la celălalt, spre deosebire de Day și Brick, care suferiseră împreună cu mult timp în urmă până s-au înțeles bine…

– Ești bun de gură…, sunt destul de aproape să te lovesc, spuse Nan râzând.

–Și cine mă enervează primul? spuse Mac.

– Bine, glumeam, nu lua asta în serios! Odihnește-te, eu mă duc să dorm și te sun mai târziu, spuse Nan și Mac dădu din cap înainte de a închide.

Mac oftă ușor, se întinse pe pat și se uită la tavan. Sentimentul de singurătate este mereu așa când el și Nan termină de vorbit.

– Mai bine mă pregătesc pentru muncă, se gândi Mac.

13 februarie în America…

– E Ziua Îndrăgostiților în Thailanda acum, nu? întrebă Ohm în timp ce se așeza la masă în cafeneaua universității, făcându-l pe Mac să se agite puțin.

– Mmm, răspunse Mac, gândindu-se imediat la Nan.

– Hei, Mac, ești liber mâine după școală? întrebă Jeff, luând loc lângă Mac.

– Ce se întâmplă? întrebă Mac.

– Vreau să te invit să luăm cina împreună. Ei bine, voi rezerva o masă la restaurant. Pot să aștept până ieși de la serviciu și apoi putem merge împreună, spuse Jeff zâmbind.

– De ce l-ai invitat doar pe Mac să meargă? Nu am văzut nicio invitație pentru mine, se prefăcu Ohm că întreabă.

–Tu ai o întâlnire cu Sophia, nu? răspunse Jeff. Ohm se încruntă.

– Îhî, spuse Ohm imediat ce și-a amintit.

– Încă nu sunt sigur Jeff. De fapt, nu trebuie să faci nicio rezervare. Vom mânca la restaurantul unde lucrez, răspunse Mac. Jeff suspină.

– Cred că o să te invite în oraș de Ziua Îndrăgostiților, spuse Ohm în thailandeză, pentru că știa că Jeff nu va înțelege.

– Rahat, spuse Mac, fără să-l ia în serios.

– Nu vezi că Jeff te place? întrebă Ohm, făcându-l pe Mac să tacă pentru o vreme.

La început, Mac nu știa, dar observase că Nan se supăra când afla că Mac se vedea des cu Jeff. Mac încercase să nu se gândească prea mult la asta, pentru că Jeff îl ajuta oricum întotdeauna la învățat.

– Voi bârfiți despre mine? De ce nu vorbești în engleză? întrebă Jeff curios.

–Nu, am întrebat despre iubitul lui Mac, răspunse Ohm, făcându-l pe Jeff să tacă pentru un moment.

– Grăbește-te și mănâncă, mă duc la bibliotecă după ce mănânc, Mac schimbă subiectul, înainte ca cei doi prieteni să se așeze la masă și să mănânce până se saturară, apoi merseră la bibliotecă pentru a se raporta.

După terminarea cursurilor, Mac fugi acasă, în timp ce Ohm era plecat cu prietena lui. Mac se uită la oră și vede că trebuie să fie trei dimineața în Thailanda.

Mac ezită să îl sune pe Nan, dar decise să îl sune, știind că probabil nu adormise încă.

– Ce naiba? 

Apăru o imagine a lui Nan. Mac știu imediat că iubitul lui era încă pe urmele lui.

– Nu te-ai dus încă acasă? întrebă Mac.

– Nu încă, o să termin facturile de pe masă, spuse Nan în timp ce rotea camera telefonului astfel încât Mac să poată vedea teancul de documente de pe masă.

– Și când vei termina? întrebă Mac.

– Nu știu, dacă vrei să termin repede, vino și ajută-mă, spuse Nan zâmbind.

– E cam la 30 de minute cu mașina, spuse Mac, iar Nan râse ușor, făcându-l pe Mac să-și muște buza.

– Nan… strigă Mac cu o voce joasă. Nan ridică ușor sprâncenele.

– O Zi a Sfântului Valentin fericită, răspunse Mac, iar Nan zâmbi.

– Aici e Valentine’s Day, dar acolo e tot 13, nu? întrebă Nan.

– Hmm, spuse Mac, întrebându-se ce ar spune Nan despre Valentine’s Day .

– Și unde te duci mâine? Unde este întâlnirea? întrebă Nan cu o voce calmă.

– Unde să mă duc? Mă duc la cursuri, apoi mă duc să lucrez cu jumătate de normă, spuse Mac, înainte să se gândească la altceva.

– Și apoi… Jeff m-a invitat la cină după muncă, Mac spuse, ca să fie sincer cu Nan pentru că nu voia ca Nan să afle mai târziu și să se certe cu el. Asta îi lăsă fața lui Nan nemișcată.

– La naiba, iar Jeff! Întreabă-l dacă nu-i este frică? Cum poate să se pună cu nevestele altora, spuse Nan furios, auzind numele Jeff.

–Nu fi nebun, nu are nicio legătură cu mine. Doar m-a invitat la masă, spuse Mac, ca să nu-l lase pe Nan să se înfurie.

– Și s-a concentrat să te invite de Valentine’s Day. Lasă-mă să ghicesc, te-a invitat chiar el? întrebă Nan ca și cum ar fi știut.

– Atunci ce ai de gând să spui? Nan întrebă din nou.

– Încă nu i-am dat un răspuns. I-am spus să vină să mănânce la restaurantul unde lucrez ca să nu-și piardă timpul mergând în altă parte, spuse Mac sincer.

Nan tăcu, ceea ce-l îngrijoră destul de tare pe Mac, pentru că uitându-se la expresia lui Nan, acesta părea nemulțumit.

– Dacă vrei să pleci, du-te. Dar când ajungi acasă, sună-mă, eu o să comand un cadou, spuse Nan cu voce calmă.

– Dacă nu vrei să plec, nu o voi face. Voi termina munca și voi veni acasă și te voi suna, răspunse Mac liniștitor.

– Depinde de tine, nu sunt supărat. Cred că uneori vrei doar să fii cu prietenii tăi. Dacă trăiești așa, trebuie să socializezi, dar sunt frustrat de acel fiu de cățea Jeff, este prea obraznic să te invite în oraș de Ziua Îndrăgostiților, spuse Nan.

– Am spus că nu, spuse Mac, cu vocea la fel de posomorâtă ca înainte pentru ca amândoi să tacă. De fapt, Mac nu voia ca Nan să fie supărat astăzi.

– Deci ai spus că vrei un cadou. Ce vrei?

Mac schimbă imediat subiectul pentru a nu strica și mai mult atmosfera.

– Hai să le schimbăm mâine, răspunse Nan, Mac făcu o față confuză.

– Mâine nu este Ziua Îndrăgostiților în Thailanda, răspunse Mac.

– Bine, este încă Ziua Îndrăgostiților în America, spuse Nan pe un ton normal.

– Găsește-ți un loc de muncă cu jumătate de normă și voi continua să lucrez și eu. Să vorbim mâine, Nan scurtă subiectul. Mac tăcu o vreme, dar dădu din cap înainte de a închide.

Mac suspină, știind că Nan era nefericit. Nan încercase să nu țipe la el, poate pentru că erau departe unul de celălalt. Acum trebuie să aibă grijă unul de celălalt mai mult ca niciodată. Mac rămase pe loc pentru o vreme, înainte de a se pregăti pentru slujba sa cu jumătate de normă.

14 februarie în America

Mac fusese astăzi la facultate, primise și câteva flori și felicitări de la fetele de la universitate. Uneori sunt tineri care îi pun în secret cartea de vizită în dulap.

– Ești atât de atrăgător, glumi Ohm.

–Prietenii mei m-au tratat cu politețe, spuse Mac cu nonșalanță.

– Mac, ce faci în seara asta? întrebă Jeff, făcându-l pe Mac să-i simtă imediat lipsa prietenului său.

– Poți mânca la restaurantul unde lucrez? Trebuie să-l sun pe Nan după serviciu, spuse Mac fără menajamente, lăsându-l pe Jeff puțin tăcut.

– Bine, pot mânca la restaurantul la care lucrezi, spuse Jeff cu reticență.

Acest lucru îl făcu pe Mac să se simtă în largul său și, când se termină cursul, Mac se duse direct la locul său de muncă.

Astăzi, erau foarte mulți clienți în restaurant, așa că Mac și ceilalți angajați munciră din greu, dar totul merse bine. Când era aproape timpul ca restaurantul să se închidă, sosi Jeff. Mac spusese deja că rezervase o masă pentru prietenul său. Proprietarul magazinului nu spusese nimic. Mac putea, de asemenea, să stea și să mănânce cu prietenii atunci când nu erau clienți.

– Nu ieși cu nici o fată în seara asta? îl întrebă Mac pe Jeff.

 Jeff scutură din cap.

– Nicio fată nu este interesantă, răspunse Jeff, uitându-se la fața lui Mac.

– Iubitul tău ți-a luat ceva de Valentine’s Day? îl întrebă Jeff pe Nan, iar Mac a zâmbi.

– Ce să-mi dea? Nu suntem aproape unul de celălalt, spuse Mac zâmbind.

– Nu contează cât de departe este iubitul, cu siguranță va încerca să te surprindă sau să-ți ofere un cadou. Cel puțin fă-l să știe că te gândești mereu la el, spuse Jeff.

Acest lucru îl făcu pe Mac să tresară, nu pentru că se gândea la ceea ce spusese Jeff, ci își aminti cuvintele lui Jeff cu care Nan părea să aibă o problemă.

– Nu mă refer la prietenul tău, explică Jeff.

Mac îi oferi imediat un zâmbet blând.

– Um, nu m-am gândit deloc la asta, răspunse Mac, așezându-se la masă cu Jeff.

Mac se ridica din când în când pentru a vedea câțiva clienți, dar nu era foarte ocupat până la închidere. Jeff îl așteaptă apoi pe Mac să plece de la serviciu afară, în mașină.

– Te duc eu cu mașina, spuse Jeff.

Mac dădu din cap înainte de a se urca în mașina prietenului său. Jeff nu spuse nimic pe drum până când ajunse la casa lui Mac.

– Mulțumesc Jeff, ne vedem mâine, spuse Mac în timp ce își desfăcea centura de siguranță.

– Așteaptă Mac, spuse Jeff și-l apucă primul de braț pe Mac, făcându-l pe Mac să ridice sprâncenele surprins.

– Ce? întrebă Mac înainte ca Jeff să se aplece peste spătarul scaunului și să scoată ceva.

Mac rămase nemișcat pentru o clipă când a văzut un buchet de Ferrero de mărime medie în mâinile lui Jeff.

Mac îi oferi imediat un zâmbet blând.

– Um, nu m-am gândit deloc la asta, răspunse Mac, așezându-se la masă cu Jeff.

– Am înțeles, voiam doar să te anunț. Poți să accepți cadoul meu de Valentine’s Day? Acceptă-l ca de la un prieten, îl imploră Jeff.

– Dacă aș face asta, nu ți-ar da speranță? repetă Mac, iar Jeff dădu din cap în semn de aprobare.

Apoi Mac îi luă buchetul Ferrero lui Jeff în mână.

– Mulțumesc, hai să mergem acasă, spuse Mac.

Jeff încuviință din cap și nu spuse nimic. Mac coborî apoi din mașină și se îndreptă direct spre ușă, în timp ce Jeff plecă. Mac suspină ușor.

– Te-ai întors, ai mâncat? țipă vocea lui Ohm.

–Nu te duci la o întâlnire cu Sophia? întrebă Mac curios.

–M-am dus dar era cam plictisitoare. Nu contează, oh cine ți-a dat asta? întrebă Ohm când văzu buchetul Ferrero din mâna lui Mac.

– Jeff… dar mi-a fost dat ca unui prieten, nu trebuie să te gândești prea mult la asta, spuse Mac, făcându-l pe Ohm să chicotească.

– Vrei să mănânci? 

Mac îi întinse lui Ohm un Ferrero.

–  Chiar mă lași să mănânc?

 Ohm întrebă din nou.

– Hei, dacă vrei să mănânci, mănâncă. Îl voi suna pe Nan, spuse Mac înainte de a-i înmâna lui Ohm buchetul Ferrero.

Cât despre el, fugi în camera lui și-l sună imediat pe Nan. După un timp, Nan răspunse la apel cu o față sinceră.

– Bună, ce ți-a adus Jeff?  întrebă imediat Nan când îi văzu fața. 

Mac se încruntă.

–De unde știi? Să nu-mi spui că încă mai ai oameni care mă urmăresc.

întrebă Mac.

Nan făcu o față ignorantă, dar Mac era sigur că Nan avea oameni care îl urmăreau din nou.

– Spune-mi mai întâi, ce ți-a dat Jeff? întrebă Nan.

– O grămadă de Ferrero, dar l-am hrănit pe Ohm, spuse Mac fără menajamente, iar Nan zâmbi.

– Ai adormit deja? întrebă Mac, deși era târziu în Thailanda.

– Am dormit trei ore, apoi m-am trezit și te-am așteptat, răspunse Nan.

– Cum a fost ieri? Ai primit vreun cadou de Ziua Îndrăgostiților? întrebă Mac, pentru că îl sunase doar dimineața. Deci nu știi ce făcuse Nan toată ziua.

– Multe. Și eu am fost la o întâlnire de Ziua Îndrăgostiților, spuse Nan zâmbind. Asta îl făcu pe Mac să se simtă tulburat în inima lui.

– Și? întrebă Mac, părând un pic sever. Nan râse.

– Tu ce crezi? Nan se prefăcu că întreabă.

– Cine îți cunoaște inima? Mac răspunse imediat.

– Suntem împreună de mult timp și tu tot nu-mi cunoști inima?  Întrebă Nan. Mac tăcea și nu spunea nimic.

– Huh, glumeam, nu plec nicăieri cu nimeni. O să plângi, spuse Nan.

– Cine o să plângă? spuse Mac imediat.

De fapt, era destul de sigur că Nan nu se va întâlni cu nimeni, așa cum spusese el. Dar Mac nu era fericit că Nan îl tachinase astfel.

– Și, ce cadou de Ziua Îndrăgostiților vrei? întrebă Mac curios.

Nan zâmbi înainte de a se sprijini de tetieră.

– Dacă întrebi, chiar ai de gând să mi-l dai? întrebă Nan pe un ton serios.

– Dacă îmi ceri ceva ce nu pot găsi, ce vrei să fac eu? repetă Mac.

– Ce vreau eu nu este nimic important, spuse Nan zâmbind.

Mac îl privi suspicios.

– Dar vreau să te descarci… mă lași te văd? întrebă Nan, făcându-l pe Mac să se înroșească tot.

– Ești psihopat? La naiba, întotdeauna îți place să faci lucruri nebunești, spuse Mac cu fața roșie.

– Și? Nu-mi spune că nu te-ai masturbat niciodată. Este normal pentru bărbați, glumi Nan.

– Și de ce ar trebui să fac asta? întrebă Mac.

Este normal ca Nan să găsească lucruri obraznice de genul ăsta.

– Bine, dacă ai fi fost cu mine de Ziua Îndrăgostiților, probabil că te-aș fi băgat în pat de mai multe ori, dar nu ești aici. Nu pot să arunc o privire?  întrebă Nan chicotind. Mac se așeză pe spate și se gândi.

– Dacă o fac eu, atunci trebuie să o faci și tu, răspunse Mac, oferindu-i lui Nan un zâmbet.

– Da, fu de acord Nan, înainte ca Mac să își ajusteze telefonul mobil pentru a-și dezvălui întregul corp.

Mac se duse să încuie camera, pentru că îi era rușine să facă așa ceva, dar voia să îl mulțumească.

Cei doi stăteau acum pe pat. Exista o cameră de filmat a telefonului mobil pentru a-i înregistra pe cei doi. Nan își dădu pantalonii puțin mai jos și-și apucă mai întâi propria tijă pentru a o mângâia, pentru că știa că lui Mac i-ar fi rușine. Când a văzut că Nan începe, Mac își dădu pantalonii jos și-și trase o pătură peste picioare, apoi își luă propriul baston.

– Mângâie-l încet cu mine, spuse Nan cu o voce răgușită în timp ce își lingea buzele uscate.

Privirea lui Nan se fixă pe ecranul telefonului mobil, făcându-l pe Mac să clipească.

– Uf, răsunară gemetele lui Mac în timp ce simțea o furnicătură în scula lui, care era acum tare pentru că Mac nu se descărcase de câteva zile.

– Ah… gemetele lui Nan  răsunară în difuzor. Ambele mâini se mișcau acum mai repede.

– Mac… ridică-te… ah… ceru Nan.

Așa că Mac a trebuit să-și scoată picioarele din pătură și să arate ambele picioare desfăcute, mâna lui trăgând bastonul.

–  Desfă și tu picioarele… ah… asta e…Aș vrea să intru în tine.

 Nan gemu tare. Mac oftă, pentru că, cu cât auzea mai mult acel sunet cu atât imaginea iubirii dintre ei doi în pat îi apăru brusc în cap. Mac își strânse bâta mai repede.

– Ah… ahh.

Mac își mușcă buza și gemu în sinea lui. Când bastonul lui Nan apăru pe ecranul telefonului mobil îl făcu pe Mac să se uite în altă parte. Nan continuă să își mângâie bastonul în sus și în jos. Gemetele celor două voci puternice alternau, până când picioarele lui Mac începură să tremure.

–  Bagă-ți două degete în fund….ahh… Aș vrea să fiu acolo…

Mac ascultă cuvintele lui Nan și începu prin a-și băga degetele unul câte unul, intrând și ieșind în timp ce își freca bastonul cu cealaltă mână.

Mișcările regulate îl aduc pe Nan la extaz.

– Ugh…. arăți atât de bine…

Nan strigă răgușit în timp ce Mac accelerează mișcările, gemând puternic și strigându-i numele.

– NANNNNNNNN…….Sunt aproape gata, gemu Mac răgușit.

– Continuă… ah, Nan gemea și el răgușit.

Mac își duse mâna în jos până când, în cele din urmă, ajunse la stomacul lui.

– Uf! Mac gemu cu o senzație puternică de furnicături în timp ce Nan își lingea buzele la priveliștea ispititoare din fața lui, înainte de a-și pune mâna înapoi și pe el.

– Ugh…Mac…Nan gemu de emoție.

Cei doi continuau să se privească, sunetele de gâfâit răsunau. După ce ejaculă, Mac se simți stânjenit.

-Am de gând să fac un duș, spuse Mac, înainte de a se grăbi să iasă din pat și să intre în baie…

Nan râse în fața lui Mac pentru că făcea așa ceva într-o altă țară.

Mac făcu un duș și își schimbă hainele, apoi se întoarse în pat. Nan însuși făcuse deja duș.

– E bine să faci așa ceva, e distractiv, spuse Nan.

– Ajunge, ajunge, ești mereu excitat,  spuse Mac.

– Unde e cadoul meu? Eu ți l-am dat pe al tău, tu ce ai de gând să-mi dai? întrebă Mac acoperind stânjeneala evenimentelor trecute cu un mic căscat.

– Ți-e somn? întrebă Nan.

– Un pic, o să aștept cadoul, răspunse Mac, înainte de a se întinde să doarmă.

Nan se ridică puțin din fața ecranului, apoi reveni din nou cu chitara în mână.

– Ai de gând să cânți pentru mine de Ziua Îndrăgostiților? întrebă Mac zâmbind.

– Păi, ce pot să-ți dau fiind atât de departe? răspunse Nan. Mac zâmbi puțin.

– Bine, răspunse Mac.

– Vârstnicii din sat mă tem că nu se supără.

Nan începu imediat să chițăie și sunetul muzicii Universității Wuachon răsunând brusc, îl făcu pe Mac să râdă în hohote.

– La naiba, iar ai pus melodia aia, glumi Mac, iar Nan râse și el.

– Îți amintești? întrebă Nan, iar Mac dădut din cap.

– Îți amintești când ți-am cântat prima dată acest cântec? întrebă din nou Nan. Mac tresări.

– Când m-ai dus la fabrică, apoi a sunat Dew, răspunse Mac, făcându-l pe Nan să zâmbească satisfăcut.

– Știi că am cântat acest cântec ca să flirtez cu tine? întrebă Nan, făcând ca fața lui Mac să se înroșească din nou.

– Cine s-ar fi gândit la asta? Atunci ai fost crud cu mine până la moarte, în plus, cântecul  era Via Era, așa ai flirtat cu mine? întrebă imediat Mac, înainte de a râde împreună.

– Oh, haide. Chiar am vrut să ți-l cânt pe ăsta. Consideră-l un cadou de Ziua Îndrăgostiților de la această persoană, spuse Nan pe un ton serios.

Asta-i făcu inima lui Mac să tresară în timp ce Nan cânta la chitară ca unprofesionist, până când Mac nu se putut abține să nu zâmbească.

De multe ori uitându-mă la cer

De fiecare dată

Îmi pun întrebări.

Vreau să știu cum ești

Nu te-am văzut de mult timp

De o  lungă perioadă de timp…

 Din ziua în care a trebuit să plec.

cum este el acolo….

Nan cântă în timp ce se uită la fața lui Mac cu ochi calzi.

Vreau să știu,

vreau să am grijă de tine

 Să fiu aproape de tine în fiecare zi,

 Deși există o distanță care ne blochează,

Am grijă de tine

De persoana de acolo…

Oamenilor de aici încă le este dor unii de alții…

nu s-au schimbat niciodată.

Aerul nopții era rece.

 Ea s-a înfășurat într-o pătură

 Înainte de a adormi.

Dacă sunteți singuri,

 Gândiți-vă unul la celălalt.

Mi-e dor de tine atât de mult

 Cât despre oamenii din această lume.

Nu vă faceți griji, voi avea grijă de mine.

Așteptând ziua, ziua în care ne-am întâlnit

Ziua în care te-am întâlnit..

Mac se întinse să asculte muzica pe care obișnuia să o asculte des. Dar nu îi venea niciodată să plângă așa, trebuia să își controleze sentimentele pentru a nu-l îngrijora pe Nan.

De îndată ce sunetul chitarei  se opri, cei doi tăcură. Mac a trebuit mai întâi să își controleze vocea, să nu o lase să vibreze de dorința de a plânge.

– Mulțumesc, spuse Mac scurt, și-și dădu seama că muzica lui Nan era cadoul lui preferat de Ziua Îndrăgostiților, nu era un lucru de lux, ci era într-adevăr sentimentul de iubire dintre ei doi.

– O zi fericită de Sfântul Valentin. E târziu. Dormi acum, trebuie să mergi din nou la ore. Ai grijă de tine, nu mă face să fiu rău cu tine, ai înțeles? spuse Nan amenințător, dar vocea lui era foarte blândă cu sentimentele lui Mac.

– Bine, mă voi întoarce pentru Songkran Day, răspunse Mac. Nan dădu din cap în semn de acceptare.

– Bine, o să-mi las telefonul deschis așa și o să mă duc la culcare. Voi sta cu tine până adormi, se oferi Nan.

Mac îi zâmbi, înainte de a regla telefonul astfel încât să-i poată vedea clar fața. Apoi Mac închise încet ochii, zâmbetul lui Mac se lumină, pentru că Valentine’s Day din acest an, fusese cel mai fericit pentru Mac.

–Te iubesc foarte mult

Vocea slabă devenise mai puternică.

Când Mac adormi, Nan se gândi că Mac va avea cu siguranță un somn bun.