Secretarul – Capitolul 29

-Ce faci aici!?

-Am vrut să te văd.

Făcu un pas peste prag și se postă în fața lui.

– Mi-a fost dor de tine.

Se apropie mai mult de el privindu-i buzele cu intenție clară în gânduri.

-Ne-am văzut acum câteva ore la birou.

-Ți-am spus că mi-a fost dor de tine. Dor să te simt, nu doar să te văd.

Miha se dădu un pas în spate, forțându-l și pe el să facă la fel, pentru a putea închide ușa.

-Trebuia să suni înainte, spuse cu voce joasă.

Jed îl privi mai bine, încercând să îi înțeleagă atitudinea. Avertizarea, tonul și rezervarea cu care îl primise, îi dădea o stare de neliniște. Iar la toate astea se mai adăuga și faptul că nu îl invita să între.

-Ai alte…planuri! Pentru seara asta!?

Dumnezeule mare, se simțea  ca un intrus. Nici o clipă nu se gândise că ar putea pica într-un moment stânjenitor.

-Nu este vorba de planuri, doar că...se opri lăsând cuvintele nerostite.

Nu înțelegea ce se întâmplă. Tot ce gândurile lui puteau să priceapă era reticența…și un soi de respingere.

Puse mâna pe mânerul ușii pe care tocmai intrase și o deschise.

-Tati…tati…hai că începe filmul, strigă băiatul venind în fugă.

Când văzu că tatăl lui nu este singur, rămase în mijlocul holului descumpănit.

La fel rămase și Jed privindu-l.

Îi aruncă o privire fugitivă tatălui său după care o întoarse asupra copilului.

-Tu ești Jed, prietenul lui tati? îl întrebă privindu-l  atent.

-Bună. Da eu sunt.

-Ai venit să te uiți cu noi la film!

De data aceasta privirea aruncată tatălui său era una întrebătoare.

Acesta rămase lângă ușă cu mâinile în buzunarele pantalonilor de trening, privindu-l cu o sprânceană ridicată.

Politicos ar fi fost să se scuze și să plece, dar după ce îl trecuseră cele mai negre gânduri referitor la reticența lui, simțea nevoia să se răzbune.

-Da. Tatăl tău m-a invitat și pe mine la film, spuse apropiindu-se de Chris, fără a privi spre tatăl lui.

La naiba dacă nu îi lăsase impresia că este cu altcineva, nu cu fiul său.

-Și ție îți plac filmele cu roboți!?

-Lasă-mă să mă gândesc…Bamblebee său Optimus Prime.

Se lăsă în fața lui într-un genunchi, răspunzând ca și cum se gândise serios la alegere.

-Bamblebee este cel mai bun, îi răspunse copilul cu un  zâmbet imens pe chip.

-Hai tati, îl atenționă  văzându-l oprit în același loc.

-Hai tati…îl imită Jed zâmbind.

Nu se ridicase ,iar acum priveau amândoi în sus spre el.

-OK. Dacă vă plac la amândoi…

Când spuse doi, îl privi pe celălalt cu pleoapele mijite.

– …hai să-i dăm drumul.

-Noi mâncăm floricele. Iar tati mă lasă să beau bere ca băieți mari, îl lămuri Chris, mergând spre  canapeaua din living.

Jed se ridică și îi aruncă el o privire mirată.

-Nu te mai uita așa, doar nu sunt prost să îl las să bea bere, spuse trecând pe lângă el.

Îi pun suc într-o cutie goală de bere. Astfel bem ca băieții.

-Eu sunt băiat mare, așa  că îmi poți da o bere.

-Ar trebui să nu ai pretenții, pentru că ai venit fără…bilet, îi atrase  astfel atenția că se invitase singur, dar puse în fața lui o cutie de bere.

Se așezaseră amândoi în capetele opuse a canapelei, iar copilul stătea la mijloc înconjurat de trei roboți Bamblebee. Toți galbeni.

-Dacă îmi spunea tatăl tău că îți place atât de mult roboțelul galben îți aduceam și eu unul.

-Să nu te prind, îl avertiză Miha.

–De câte ori vine la mine îi aducem pe toți, și crede-mă că mai sunt și alții pe lângă.

Până la urmă intrară în atmosfera filmului, comentând de parcă atunci îl vedeau toți pentru prima dată. Totul datorită lui Chris care știa toate replicile pe de rost și a entuziasmului său.

Weekend-ul ce trecuse se văzuseră ultima oară doar ei doi, în cursul săptămânii. Jed participând la cina cu familia, se întâlnise și cu prieteni săi, iar o seară i-o alocase surorii lui.

La fel și Miha. Toate serile stând mai mult la fete decât acasă.

Iar acum fiind weekend, luase băiatul la el lăsându-le și pe fete să respire.

Motiv întemeiat de a se eschiva de la o întâlnire cu Jed.

Pe lângă aceste fapte, vroia și puțin timp singur, pentru analiza în voie chestia  care începuse între ei.  Ca acum să se trezească cu el la ușa.

Nu vroia să îi ia în seamă afirmația cum că ar vrea mai mult de la ei.

Era sigur că totul fusese exprimat din dorința de a avea mai multă interacțiune intimă. La acest aspect recunoștea sincer  că se potriveau perfect, iar focul care izbucnea între ei când erau unul lângă altul era pârjolitor.

Întoarse capul privindu-i pe amândoi cum comentau înflăcărați scenele ce le priveau.

Jed îi prinse și el privirea, în acea clipă realizând amândoi, ca într-o scenă de film mult, că își doreau ca acea clipă să se repete.

La un moment dat lui Miha îi sună telefonul. După ce privi ecranul, anulă apelul și așeză telefonul lângă el. Nu dură mult și acesta sună iară.

De astă dată se ridică și răspunse refugiindu-se în bucătărie.

Nu trebuia să îi pese cine îl sunase, putând fi oricine de la părinți, mama lui Chris, sau vreun prieten, și totuși  îl rodea curiozitatea, dându-i o stare de neliniște, distrăgându-l de la filmul care era oricum pe terminate.

Peste cinci minute Miha reveni și puse telefonul pe masă cu fața în jos.

Când ultimele scene încheiară lupta și filmul, evident câștigând roboții cei buni, băiatul se întoarse rugător spre tatăl sau pentru a mai vedea unul.

-Este târziu. Acum trebuie să mergi la culcare, iar mâine seară promit că o să vedem iar ce parte vrei tu.

-O să mai stai și tu până mâine seară? îl  întrebă pe Jed din brațele tatălui său.

-Dacă vrei, sigur am să vin. Dar să știi că eu tot cu Optimu Prime votez.

-Nu mă supăr pentru că și el este un robot bun.

-Spune-i noapte bună lui Jed, îl rugă tatăl lui.

După un noapte bună mai mormăit, se îndreptară amândoi spre dormitor.

Jed se apucă să strângă floricelele împrăștiate și cutiile goale. Le duse în bucătărie și luând câteva șervețele de pe rolă șterse masa.

Când reveni Miha după ce culcase băiatul, îl găsi pe canapea cu capul sprijinit de spătar și ochii închiși.

Se așeză lângă el fără să spună nimic.

-Știu că am fost nesimțit că am rămas fără să fiu invitat, dar  nici tu nu ai fost sincer.

-Dacă ai fi sunat ți-aș fi spus că sunt cu fiul meu.

-Am simțit că îmi îngheață sufletul crezând că ești cu altcineva. Ai vrut să lași această impresie sau a fost din cauza surprizei că m-ai văzut la ușă? întrebă întorcând capul spre el cu ochi deschiși.

-A fost și surpriză, recunosc, dar voiam și să petrec seara doar cu fiul meu.

-După câte am înțeles ai fost toată săptămâna cu el. Mi-ai spus că stai la fosta ta soție acasă.

-Jed, fiul meu o să aibă întotdeauna întâietate… față de alte persoane, îl lămuri privindu-l la rândul lui. Chiar pusese accent pe afirmație.

–Înțeleg foarte bine acest lucru. Dar…simt nevoia sa am și eu întâietate în viața ta.

-Weekend-ul trecut am făcut sex, iar acum o săptămână mai târziu vrei să ce!?

-Ți-am mai spus chestia asta, dar și atunci ai crezut că sunt doar vorbe.

-Ce se întâmplă cu viitoarele cine programate de mama ta, cu scopul de a cunoaște pe cineva? Ce se întâmplă cu presiunea care la un moment dat va deveni mai fermă  din partea lor, referitor la căsătoria ta? Răspunde-ți la aceste întrebări, iar după aceea mai discutăm despre a avea întâietate.

-Crezi că nu am analizat, răsucit și învârtit pe toate părțile implicarea în ceva de viitor împreună cu tine? Crezi că vorbesc fără să gândesc?

-Câteodată așa mi se pare.

Rămaseră tăcuți fiecare analizând ce puteau fi.

-Nu înțeleg și pace de ce mă respingi. Dacă mă gândesc mai bine, eu ar trebui să fiu cel care se retrage. Am avut experiența, am văzut și am simțit cum este, așa că pa și la revedere.

-Probabil ai vrut să spui, te pup, pa pa.

Jed aproape sări de pe canapea când îl auzi.

Veni în spatele spătarului și înfigându-și degetele în părul lui îi trase capul pe spate.

-Te distrezi!

Miha îl privi peste cap amuzat.

Trebuia să pară așa, findca altfel l-ar fi răsturnat pe canapea fără să mai țină cont că fiul lui dormea în cealaltă cameră.

Uneori și amuzamentul putea fi folosit ca un fel de protecție.

Își aplecă capul lipindu-si buzelele de ale lui.

Vroia să îi transmită din propria frustrare pentru faptul că nu îl ia în serios.

Miha il lăsă să își facă numărul fără a încerca să participe, dar undeva pe parcursul interacțiuni totul se anulă, așa că deschise gura și îi făcu loc împletindu-și limba cu a lui.

Știau că nu este etic ce făceau dar dorința îi acapară anulând orice gând coerent.

-Te-am pupat. Pa pa, îi spuse Jed desprinzându-se la fel de repede cum inițiase apropierea.

Se îndreptă spre ușă cu zâmbetul pe buze, și cu sufletul ușor.

-Ne vedem mâine pentru încă un film.

Îi aruncă vorbele înainte de a ieși.

Coborâ scările în pas vioi și o ținu așa până ajunse la mașină.

Putea să dea înapoi, putea sta pe loc, sau putea să se retragă. Recunoscuse clar că vrea doar sex, doar că el

era hotărât să descopere acel ceva ce nu îi dădea voie să se implice. Și sufletește nu doar sexual.

Avea să abordeze problema exact cum făcea și în afaceri. Cu tact, persuasiune și multă răbdare.