Când ajunse acasă, Li Shuo nici măcar nu avu timp să se schimbe înainte de a introduce cipul și de a-l conecta la computer.
Imaginea tremurândă apăru rapid surprinzând de la momentul în care îl întâlnise pe Shao Qun și până când plecase. Toate imaginile și sunetele fuseseră captate de camera cu orificiu stenopatic de pe acul de cravată și, deși cei doi avuseseră o ciocnire fizică atunci când imaginea era foarte confuză, fața lui Shao Qun fusese captată clar.
Acest obiect mic fusese produs de întreprinderea industrială militară americană și nu avea voie să circule. Li Shuo depusese ceva efort pentru a obține unul și era adevărat că exista un motiv pentru care era scump.
Opri înregistrarea video și-și sună avocatul:
– Wang Xiansheng, am primit o înregistrare video despre Shao Qun care a comis sperjur și mi-a înscenat ceva.
– Nu, nu a recunoscut direct. Am vrut să-l fac să vorbească mai mult, dar mi-a fost teamă că va deveni suspicios dacă va fi prea evident, și a fost o scenă destul de haotică.
– Da, este vorba de cele două dăți când l-am confruntat și nu a dezmințit. Cel puțin această înregistrare video arată că are o răzbunare foarte personală împotriva mea și există un dosar al poliției când a intrat ilegal în biroul meu și m-a atacat.
– Ei bine, știu că această dovadă nu este suficient de puternică, spuse Li Shuo uitându-se la fața agitată a lui Shao Qun încadrată pe ecran și o aură rece se zări din ochii lui:
– Așa că trebuie să lași persoană juridică să îl identifice, indiferent de cât de mult ar costa.
După ce închise telefonul, Li Shuo salvă câteva copii ale acelui videoclip și le trimise pe un cloud drive și pe un e-mail sau ceva de genul acesta.
În același timp, își trecea totul prin minte și simțea că impactul pe care i l-ar putea provoca lui Shao Qun nu ar fi mai mic decât cel pe care i-l provocase Shao Qun lui și că scopul său era simplu – să se răzbune și, în același timp, să repare daunele de reputație pe care le făcuse firmei.
Li Shuo plănuise această chestiune când era în Statele Unite, dar era îngrijorat pentru Zhao Jin Xin în acel moment și nu se putea hotărî. Dar acum se despărțise de Zhao Jin Xin, iar înfruntarea lui Shao Qun a făcut ca toată ura și resentimentele lui să dispară din nou.
Cum ai putut să-i dai drumul!
A doua zi, Li Shuo se trezi foarte devreme, iar primul lucru la care se gândi când deschise ochii fu să îl sune pe Cheng Sheng.
Cheng Sheng răspunse la telefon și spuse:
– Am fost să-l văd, este bine, arată bine.
Li Shuo îngheță și întrebă nesigur:
– Ăăăă … destul de bine?
– Da, v-ați certat?
– Nu …
– Oricum, nu mi-a spus nimic, sau poate că nu a crezut că ar fi bine ca eu să spun ceva, ca un străin.
– Oh.
Han Fei Ye era într-adevăr o astfel de persoană, nu vorbea prea mult cu oamenii pe care nu-i cunoștea bine. Părea puțin probabil că ar fi vrut să afle despre situația lui Han Fei Ye de la Cheng Sheng. Li Shuo se încruntă:
– Deci l-ai rugat să mă sune înapoi?
– Am făcut-o, iar el a spus “da“.
– Nimic altceva?
Li Shuo simțise mereu că ceva nu era în regulă.
– Doar câteva cuvinte, nimic mai mult.
Cheng Sheng întrebă curios:
– Ce s-a întâmplat cu voi?
Li Shuo suspină:
– Nu este ușor de explicat ……. Cheng Sheng, mulțumesc, când mă întorc îți fac cinste cu o băutură.
– Haha, cu plăcere.
După ce închise telefonul, Li Shuo mai formă încă o dată numărul lui Han Fei Ye, dar tot nu reuși să vorbească cu el. Simțea vag că exista un fel de neînțelegere între el și Han Fei Ye, dar erau prea departe unul de celălalt și nu puteau comunica personal, așa că nu știa cu adevărat ce se întâmpla. Dar, potrivit lui Cheng Sheng, problema companiei părea să fi fost rezolvată, ceea ce l-a liniștit foarte mult. În continuare, nu putea decât să aștepte ca Han Fei Ye să îl contacteze.
După ce se trezi și se spălă, Li Shuo luă documentele de care avea nevoie și se duse la birou.
De îndată ce Xiang Ning îl văzu, îl îmbrățișă puternic și-i dădu două palme peste vestă.
Li Shuo se scuză și spuse emoționat:
– Xiang Ge, îți mulțumesc, nu aș fi știut ce să fac dacă nu te-aș fi avut pe tine în țară în această perioadă.
Xiang Ning suspină:
– Ge, nu mai spune niciun cuvânt.
– Domnul Leung este în biroul lui?
– Du-te să-l saluți. Chiar dacă nu mai lucrați împreună, ești în continuare acționar al firmei, așa că nu face ca relația să fie tensionată.
Li Shuo zâmbi:
– Nu îți face griji, am venit aici de data aceasta cu intenția de a-i cere scuze.
Cei doi au mers să se întâlnească cu cel de-al treilea partener al firmei, iar Li Shuo își ceru scuze solemn pentru impactul negativ pe care îl avusese asupra firmei între timp, iar apoi vorbiră despre proiectul lui EnNan.
Deși Li Shuo nu va mai lucra în firmă, în esență statutul nu i se schimbase prea mult. El personal alese patru persoane, inclusiv asistentul său, pentru a forma un grup de lucru pentru proiectul EnNan, în viitor. Asistentul său urma să fie sprijinit de el pentru a conduce, vor folosi ca de obicei toate resursele firmei iar ei vor lua, de asemenea, proiectul cu EnNan ca punct central al anului.
După discuție, Li Shuo și Xiang Ning găsiră un loc unde să mănânce, discutând despre ceea ce s-a întâmplat în ultima jumătate de an, respectiv, fiind copleșiți de emoții.
Li Shuo îi spuse despre intenția lui de a-l ataca pe Shao Qun. Xiang Ning se încruntă imediat în timp ce îl asculta:
– Chiar vrei să o faci?
– Gândește-te la asta, nu am încă puterea să iert pe cineva ca Shao Qun.
Lishuo a luat o înghițitură de vin, cu privirea de oțel.
– Acesta e un membru al familiei Shao, nu e ușor de tratat.
– Știu, din fericire nu sunt nici chinez, părinții mei nu sunt aici și am ieșit din firmă acum.
Li Shuo zâmbi:
– Nu mai are cu ce să mă amenințe.
Xiang Ning clătină din cap:
– Chiar nu sunt de acord să faci asta, dar nici nu te pot convinge. Din fericire, familia ta nu este de această parte și nu trebuie să te temi de el, atâta timp cât acea persoană juridică îl poate identifica pentru sperjur, este suficient.
Li Shuo îi turnă lui Xiang Ning un pahar de vin:
– Urează-mi succes.
Xiang Ning suspină:
– Vreau totuși să-ți urez o zi fericită.
Li Shuo râse:
– Mulțumesc, Xiang Ge.
Li Shuo bău un pic prea mult în acea zi, se întoarse acasă și clătinându-se la ușă, în fața casei întunecate și goale, avu brusc un sentiment uriaș de singurătate. Această singurătate era ca vinul fermentat, cu cât era mai mult preparat, cu atât era mai puternic și, cu cât era mai puternic, cu atât gustul putea sufoca o persoană.
Dacă ar fi fost cineva care să-l aștepte să se întoarcă acasă.
După mai bine de un deceniu de relații amoroase, nu-i venea să creadă că era încă singur.
Zâmbit în sinea lui și se prăbuși pe canapea, dormind toată noaptea.
Acest somn îi dădu o durere de spate și de cap, iar în mijlocul nopții se trezi înghețat. A doua zi, când sună ceasul deșteptător, creierul său mahmur era confuz. Își aminti că astăzi încă trebuia să meargă la compania lui Zhao Jin Xin pentru a vorbi despre diverse lucruri, așa că trebui să se lupte să se ridice.
Făcu un duș și se privi în oglindă. Pleoapele umflate cu cearcăne verzui sub ochi arătau foarte rău. Își schimbă hainele, se împotrivi durerii de cap, mâncă niște pâine la întâmplare, își luă informațiile cu el și ieși afară.
Când ajunse la clădirea de birouri a lui EnNan, asistentul său Xiao Liu îl aștepta în hol și imediat ce-l văzu glumi:
– Domnule Li, unde ați fost aseară?
– Să beau cu directorul general Xiang, ce e așa mare lucru?
Li Shuo își frecă fruntea:
– Arăt așa de rău?
– Se pare că ați băut prea mult și nu ați dormit bine, dar nu vă faceți griji, domnule Li, sunteți încă foarte chipeș.
Li Shuo zâmbi:
– Mulțumesc, să mergem.
EnNan închiriase un etaj întreg din această clădire de birouri, iar în birou era un miros de proaspăt renovat care, atunci când era inhalat, îl făcea pe Li Shuo să simtă greață, iar întregul său corp se simțea destul de inconfortabil.
Recepționerul îi duse în biroul directorului general. Zhao Jin Xin vorbea cu directorul financiar și se încruntă când îl văzu pe Li Shuo:
– Ce e cu tine? Ai băut?
Acest ton era prea familiar, Li Shuo tușit ușor:
– Oh, am băut câteva pahare cu prietenii aseară. Bună ziua Zhao Xiansheng, acesta este asistentul meu Xiao Liu.
Zhao Jin Xin se apropie și era pe punctul de a atinge fața lui Li Shuo.
Li Shuo sesiză intenția sa și o evită. Îi aruncă lui Zhao Jin Xin o privire de avertisment și spuse pe un ton supărat:
– Zhao Xiansheng, nu e nimic, nu interferează cu discuția de afaceri.
Privirea curioasă a lui Xiao Liu se plimba înainte și înapoi între cei doi.
Zhao Jin Xin își coborî mâna și făcu un gest:
– Li Xiansheng, vă rog.
Li Shuo se simți ușurat în secret în inima lui.
Cei patru discutară cu atenție despre câteva detalii ale cooperării, Li Shuo fiind puțin distras în timp ce vorbea. Simțea că îi amorțește capul, nu se putea concentra și reacțiile lui erau puțin cam lente, iar mirosul decorului din încăpere îi făcea greață.
– Nu ai primit o băutură falsă ieri, nu-i așa?
Zhao Jin Xin se uită la Li Shuo, care evident nu se simțea bine și bătu ușor în masă:
– Li Shuo, te simți bine?
– Hmm? Li Shuo fu uimit:
– Oh, probabil pentru că mirosul decorului din birou nu s-a risipit, mă duc la fereastră să iau puțin aer, spuse și se ridică în picioare, dar simți că se învârte totul, nu se putu controla și se aplecă pe spate.
Zhao Jin Xin se ridică imediat în picioare și-l îmbrățișă:
– Li Shuo?
Mâna lui cuprinse talia lui Li Shuo, simțind că avea temperatură, îi atinse fruntea și, într-adevăr, avea febră, apoi ordonă:
– Întâlnirea s-a terminat, Xiao Liu, du-te și caută un doctor.
Li Shuo se ținu de brațul lui Zhao Jin Xin și abia își sprijini corpul.
– ... Am febră?
– Ai febră și nici măcar nu știi?
Zhao Jin Xin îl ajută pe Li Shuo să se așeze înapoi pe canapea, se ghemui pe jumătate în fața lui Li Shuo și întinse mâna să atingă pleoapele arzătoare ale lui Li Shuo:
– Ochii tăi sunt congestionați, nu te simți incomod?
– Puțin.
Li Shuo se lăsă pe spate în scaun, simțindu-și slăbite membrele și fiindu-i greață. Întotdeauna fusese sănătos, nu-și amintea ultima dată când avusese febră. Greșise că dăduse vina pe vinul restaurantului, nu trebuia să fi dormit pe canapea jumătate de noapte.
Zhao Jin Xin își apăsă corpul pe canapea:
– Întinde-te.
Li Shuo își atinse fața cu mâna, dar nu putea simți temperatura reală, se simțea doar slăbit.
Dintr-o dată, simți un fior rece pe frunte.
Deschise ochii și fața lui Zhao Jinxin a apărut în fața ochilor săi, cu o sticlă de apă minerală cu gheață lipită de frunte.
Zhao Jin Xin îl liniști:
– Doctorul va fi aici în scurt timp.
Li Shuo dădu din cap.
– Îmi pare rău, astăzi …
– Nu este important.
Zhao Jin Xin se uită în liniște la obrajii ușor roșii și la ochii denși ai lui Li Shuo și nu se putu abține să nu-și coboare capul și să ia în considerare acele buze care se mișcau ușor.
Li Shuo se încruntă și, înainte de a-și aduna puterea de a-l împinge pe Zhao Jin Xin, acesta îi dăduse deja drumul și-i făcu cu ochiul, șmecherește și spuse:
– Li Shu în această poziție este prea delicios, nu mă pot abține.
Li Shuo privi în altă parte:
– Mai bine m-aș duce la spital.
Spunând asta, încercă să se ridice.
Zhao Jin Xin îl apăsă înapoi pe canapea:
– Nu te mișca, promit că nu te voi mai molesta. Uită-te la tine, nici măcar nu știi când ești bolnav și nu e nimeni în preajmă, măcar lasă-mă pe mine să am grijă de tine.
– E doar o răceală …
– Și pe mine mă doare inima când răcesc.
Zhao Jin Xin atinse fruntea fierbinte a lui Li Shuo și spuse cu blândețe:
– Li Shu, nu e bine că mă lași să fiu alături de tine?
Li Shuo îl privi pe Zhao Jin Xin cu ochii umezi, despre creierul său prea fierbinte, spuse haotic:
– Nu poți să-mi dai ceea ce vreau.
Zhao Jin Xin fu uimit, buzele i se întredeschiseră ușor, ezită câteva secunde înainte de a spune:
– Dacă eu nu pot să-ți dau, atunci nici altcineva nu poate.
Li Shuo mestecă mult această propoziție, dar tot nu înțelese ce însemn. Acest moment nu era în mod evident potrivit pentru a gândi, așa că pur și simplu renunță, închise ochii și adormi.
Zhao Jin Xin urmări cu atenție trăsăturile lui Li Shuo cu ochii lui, care erau la fel de periculoși și lacomi ca ai unui lup. Îi plăcea fiecare parte a corpului acestui bărbat, înăuntru și afară, din cap până în picioare, și nu avea intenția de a lăsa pe altcineva să se bucure de el.